Pierdut Oprescu. Il declar nul.
Ziceam pe Facebook un pic mai devreme ca nu inteleg de ce lui Sorin Oprescu nu-i cere nimeni demisia dupa incendiul de la maternitatea Giulesti, desi spitalul respectiv e administrat fix de Primaria Capitalei (si nu de Ministerul Sanatatii). Faceam misto, bineinteles ca inteleg: spre deosebire Cseke Atilla, doctoru’ glumitza nu e membru al coalitiei aflate la guvernare, deci nu are functia de “tinta” pentru asa-zisele televiziuni de stiri si prietenii lor.
Nu conteaza ca “independentul” (ghilimelele nu sunt deloc intamplatoare) Oprescu e cel mai slab primar al Capitalei de la ciobanul Bucur incoace, nu conteaza ca in afara de schimbarea danturii n-a facut nimic de cand a fost ales (ok, poate cu exceptia asfaltarii Bulevardului Aviatorilor), nu conteaza ca nu-l vede si nu-l aude nimeni decat atunci cand mai gaseste o ocazie de a o face pe croitorasul cel viteaz in fata camerelor TV cu poante de smecheras din Giulesti-Sârbi si de a se lauda cu vreo chestie inceputa de altii (abia astept sa-l vad la inaugurarea pasajului Basarab – pe care colegii lui de partid l-au blocat timp de cativa ani, remember?). Nu conteaza nici informatiile care il plaseaza in ultima banca de la perete, cea a absentilor, acolo unde sta si alta eterna tanara speranta (aia care nu da cu saptamanile prin parlamentul in care l-au trimis cateva zeci de mii de creduli): atat timp cat nu e membru PDL sau UDMR, beneficiaza de “imunitate”. Nimic altceva decat o noua mostra de profesionalism si corectitudine, in aceeasi linie cu titlurile imbecile/cinice/penibile afisate de televiziunile respective in astea doua zile. N-are sens sa te miri, doar sa constati. Si sa folosesti butoanele telecomenzii.
Ramane intrebarea “unde-i Oprescu?”. Mai exista? La primarie? De ce? Degeaba.
Chinese experience
Chinezii sunt multi. Foarte multi. Stii deja asta din statistici, dar abia cand ajungi la ei acasa cifrele capata o forma palpabila. In Shanghai sunt vreo 20 de milioane, ceva mai multi decat in toata Romania. Si daca in mod obisnuit strazile nu sunt mai aglomerate decat ale oricarui alt oras mare din lume, o “plimbare” seara pe Nanjing Street iti contureaza mult mai clar notiunea de “popor chinez”. Am pus “plimbare” intre ghilimele pentru ca nu poate fi vorba de asa ceva atunci cand esti inconjurat (a se citi “inghesuit”) de multe mii de oameni care, din cauza ca nu mai au loc pe trotuare, ocupa si primele benzi ale bulevardului, ignorand complet masinile (care ii cam ignora la randul lor, dar despre asta vorbim mai incolo), semafoarele si politistii din intersectii. Singura chestie ok e faptul ca pe un trotuar se circula intr-un sens, iar pe trotuarul opus (si pe prima banda, fireste) in celalalt sens; daca n-ar fi asa, iar cele doua coloane s-ar ciocni, probabil ar izbucni zilnic un mini-razboi civil. Pentru ca – ei bine – chinezii nu sunt doar multi… Read more
Cipru, iunie 2010
Days 1-2
Dupa un zbor relativ scurt (2h15′), luam masina (o Skoda Octavia de cativa ani, cu vreo 16000 km la bord, dar ok – si mult mai putin zgariata/botita decat cea pe care am primit-o in primavara la Roma) si iata-ne pe drumurile din Cipru. Read more