10 ani, 5 luni si 24 de zile

Adica o viata de om.

Plina cu de toate, ca o shaorma: multa munca, multe dimineti incepute devreme, multe seri terminate tarziu, oameni frumosi, oameni urati, oameni de onoare, oameni fricosi, team-building-uri monumentale, din nou munca, certuri, imbratisari, frustrari, iubiri, strigate de bucurie, injuraturi mormaite printre dinti sau aruncate cu voce tare, barfe, hohote de ras, nervi, cocoloase de hartie, tradari, povesti, dispute de idei, stres, fotografii, balbe, calatorii, petreceri, iarasi munca.

Toate astea s-au incheiat pe 20 octombrie. Decizia o luasem cu ceva vreme in urma si era pregatita cu si mai multa vreme in urma, dar acum i-a venit momentul sa fie aplicata. Pe scurt, capsa detonatoare a fost cea mai simpla dintre toate: o reducere consistenta a veniturilor, ca rezultat al trecerii pe o pozitie ierarhica inferioara – ca sa formulez intr-un limbaj de “proces-verbal”. Nu ma intereseaza ce scrie pe cartea mea de vizita (singurul titlu pe care mi l-as arbora cu satisfactie ar fi “calator” – si chiar ma gandesc sa-mi fac niste carti de vizita pe care sa scrie asa), dar pentru fiecare lucru pe care l-as putea face exista o anumita suma sub care consider ca nu merita sa-l fac. As simple as that. Asta a fost, sa-i zicem, varful piramidei. Un pic mai jos era faptul ca n-am incredere in proiectul creionat recent. Iar sub astea doua era o temelie alcatuita in timp dintr-o mixtura de motive.

Dincolo de lucrurile interne care ma deranjau intr-o masura sau alta, de ceva vreme simt ca nu mai apartin noului mod de a face presa, pe care il vad generalizandu-se. Atunci cand niste minime principii sunt date la o parte pentru a mai castiga un punct in sondajele de audienta, risti sa te transformi intr-o molusca, un echinoderm, un celenterat, un artropod, un vierme, un spongier sau un anelid. Multi au facut-o deja. Iar recentele stenograme o arata cu varf si indesat. Nici nu stiu daca era nevoie de ele: e suficient sa deschizi televizorul sau sa treci prin fata unui chiosc de ziare: aproape tot ce vezi sunt scandaluri, isterici, silicoane fara creier, lingai, pitipoance, cocalari si analisti platiti cu ora sa schelalaie dupa cum vrea patronul. Thanks God, inca mai exista Discovery si NatGeo. Sa fiu bine inteles: nu generalizez; cunosc destul de multi ziaristi onesti, curati, civilizati, care stiu (si incearca in continuare) sa-si faca meseria asa cum trebuie. Cu unii am fost coleg, pe altii doar ii citesc, ii vad sau ii ascult. Pe toti acestia ii respect si ii admir. Din pacate, sunt prea putini pentru a schimba imaginea de ansamblu. Si cred ca era nevoie si de stenogramele alea, pentru ca oricine, chiar si cei care citesc frenetic ziare pornografice si care se uita cu placere la emisiuni suburbane, sa poata vedea (in masura in care le permite IQ-ul, desigur) ca mizeria din acest domeniu e mult mai adanca. Si – imi permit sa fac o profetie trista – se va adanci in continuare, in masura in care criza asta (in a carei aparitie, ironic, presa are o mare vina – dar asta e subiectul unui alt articol) va face ca tot mai multi ziaristi sa se scufunde in teama ca-si vor pierde locul de munca – si, drept urmare, sa fie dispusi sa faca/spuna/scrie aproape orice pentru a nu pierde si salariul (deja redus) din care inca isi mai pot plati ratele la banca, intretinerea, tigarile. Si shaorma.

Recunosc si ma laud: am avut grija sa n-am credite. In plus fata de multi altii pe care ii cunosc, nu am copii care sa-mi ceara de mancare acasa, nu am datorii fata de nimeni in viata, nu am nesiguranta unuia care nu stie sa-si faca meseria in mod profesionist, nu am teama cuiva care nu mai stie sa faca si altceva, nu am frustrarile unuia pe care il intretine de ani buni nevasta; am fost liber sa plec.

Am fost liber sa refuz sa mai stau alaturi, in cadrul aceleiasi bresle, cu indivizi care au transformat meseria asta intr-o curva care face orice pentru bani si pentru placerea celui care plateste. Call me old-fashioned, dar eu continui sa cred ca lipsa echidistantei, isteria, tabloidizarea, manelizarea, santajul sau spaga te desfiinteaza ca jurnalist. A, si lipsa de cunoastere a limbii romane (cratima si numarul corect de “i” sunt incluse aici). Dar poate ca dupa aproape 19 ani “m-am invechit” si nu mai inteleg eu cum se practica meseria asta. Pot sa accept si o astfel de ipoteza.

In orice caz, e dreptul oricui sa strambe din nas cand aude vorbindu-se de niste reguli editoriale (fie ele ale BBC sau ale Europa FM), dar e si dreptul meu sa stramb din nas cu dispret cand aud sau vad astfel de indivizi. Nu vreau sa agat de numele meu, “pentru audienta”, stiri despre divortul Monicai Columbeanu, despre Cioaca, Elodia sau mai stiu eu ce alte personaje de junk-news. La fel cum vreau sa ma pot privi in oglinda si dupa urmatoarele alegeri. Am trecut prin multe campanii electorale in acesti 10 ani (la care se mai adauga vreo doua inainte) si de fiecare data, chiar si atunci cand au existat presiuni (uriase, fie vorba intre noi) in favoarea sau impotriva unui anume partid/candidat, am reusit – toti, ca redactie, nu doar eu – sa ne pastram echilibrul. Fiecare dintre noi are o optiune electorala, pe care si-o manifesta cand intra in cabina de vot. Eu pot sa prefer sa stau pe un scaun portocaliu, altii pot prefera unul rosu sau unul galben. Eu pot sa nu uit cum a incercat un individ pufos sa ingenuncheze toata presa din tara asta, altii pot sustine in gura mare ca asa ceva n-a existat niciodata. Important e insa ca rezultatul muncii noastre a fost, in toti cei 10 ani, probabil unul dintre cele mai echilibrate de pe piata – si recunoscut ca atare de public, de studii, de politicieni, de sefi, de oricine.

A propos de asta: prefer sa cred ca fraza “Aceste mutări au fost făcute

[…] din dorința de a accentua una din principalele calitati ale postului: […] o reala independenta jurnalistica” reprezinta doar o prostie spusa aiurea, in incercarea de a crea o formulare care sa sune pompos. Pentru ca daca e o insinuare, ar fi doar o golanie cumparata la reduceri, la fel ca si apelativul “securist”, scurs la un moment dat de un intelect inferior de la un etaj superior si preluat ca atare de inca vreo doi mici prostuti. Si cred ca i-ar fi cam greu autorului s-o explice fara sa se contrazica. Si fara sa contrazica publicul, studiile, politicienii, sefii, pe oricine.

Sunt mandru de echilibrul de care vorbeam mai devreme, pentru ca stiu de ce eforturi a fost nevoie pentru a-l pastra. Si n-am de gand sa renunt la un astfel de sentiment pentru ca altcineva crede ca e timpul sa iesim din starea asta de echilibru (citeste “corectitudine”, citeste “echidistanta”) ca sa fim “in ton cu opinia publica” – din nou, in numele audientei. First: ar insemna ca la fiecare 4 ani (sau mai des), de cate ori curentul majoritar se schimba in favoarea sau in defavoarea cuiva, redactia sa-si schimbe si ea atitudinea. O tampenie. Si un pretext, un ambalaj care incearca sa acopere o dorinta personala. Second: daca stai toata ziua blocat pe un canal TV o sa ajungi sa crezi ca aia e “opinia publica”. Well, it’s not. Sorry to disappoint you.

Plec linistit, stiind ca mi-am facut datoria si ca am fost loial echipei si companiei in fiecare dintre cele 3830 de zile. Mda, sa ma pot privi in oglinda cred ca e unul dintre lucrurile la care cred ca tin cel mai mult. Ce am castigat? Liniste. Libertatea de a nu ma mai trezi in fiecare dimineata la ore imposibile. Timp sa ma ocup de proiectele la care tin. Oportunitatea de a face curatenie in lista de contacte, stergandu-i pe cei care ma cunosteau doar pentru ca eram redactor-sef la Europa FM. Libertatea de a spune/scrie ce vreau.

De la unii mi-am luat ramas-bun personal, de la altii nu, de la cativa o s-o fac in timp. Am ignorat un grup intreg pentru ca mi-a fost lene sa fac selectie. Poate ca selectia se va face de la sine, in timp. Sau poate ca deja s-a facut.

Am scris mult, pentru ca a fost mult. Un capitol cat o carte intreaga. Acum inchis. Dar, ca sa nu-l uitam, o sa mai scriu aici paragrafe din el, din cand in cand. Cu riscul de a enerva multe dintre personaje – pe care azi (dintr-o politete pe care nu mi-o recunosc) nu le-am numit, desi am vorbit despre ele.

Am scris mult, pentru ca a fost mult. 10 ani, 5 luni si 24 de zile.

Scris de | 2017-06-08T00:04:55+00:00 3 Noiembrie 2010|GANDURI|8 comentarii

8 Comments

  1. dinu 6 August 2011 at 11:43 AM - Reply

    BRAVO….e mare mancatorie si trebuie sa faci multe compromisuri la nivelul la care ai fost TU. Imi aduc aminte de Gabi cu care am fumat o tigara pe balustrada de la Central, si mi-am spus atunci ca sigur vei avea un viitor care sa te multumeasca. E bine ca ai avut de unde sa pleci si ca plecarea ta inseamna ceva, cel putin pentru tine. Roata oricarei individualitati (de la persoana pana la organizatie) se invarte. Care e directia ei? Nu poti sti decat cand se ajunge la un capat de drum. Oricum plecarea ta inseamna de fapt o venire….catre ceea ce-ti doresti, catre ceea ce ai devenit, catre ceea ce ai construit cand ai plecat initial spre venirea initiala. Buna revenire in randurile cetatenilor onesti, care vor uita candva de brand-ul pentru care ai lucrat si vor sti (din ce in ce mai putin vor fi acestia) ca tu esti Gabi poate Butnaru(daca vor retine numele de familie :))) ) Ma bucur ca nu ai fost vedeta. Ai fost ceea ce stii sa fii: PROFESIONIST.

  2. diana 3 Ianuarie 2011 at 3:36 PM - Reply

    Iti simt lipsa,Gabriel.Multi ani te-am ascultat
    cu interes.Tare mi-as fi dorit ca mizeriile sa ocoleasca acest radio.
    Am ramas totusi cu o spranceana ridicata in ceea ce priveste ,,prestatia,,Monicai in matinal….orice ar putea face,numai radio nu!!
    Si mi-am dat seama daca mai era nevoie ca e multa putreziciune acolo.Pacat.

    Spune-mi unde vei putea fi ascultat :)
    Sa auzim numai de bine!

  3. carmens 5 Noiembrie 2010 at 3:24 PM - Reply

    @alex perfect adevarat,asa simt si eu!
    Gabriel,imi pare tare rau,sincer azi abia am aflat si pe langa disparitia lui Adrian Paunescu asta e a doua veste rea!!! Multumesc ca ne-ai impartasit o parte din sufletul tau,Tu stii cel mai bine ce e bine pentru tine!la fel de trista am fost si cand a plecat prietenul tau si al Europei FM-Relu-Dan Micu ,a ramas un Gol pe care stiu sigur ca nimeni nu-l va umple,asa va fi si cu plecarea ta!
    Numai de bine s-auzim si Doamne ajuta,oriunde ai fi sa-ti fie bine!!si sa nu ne uiti !!

  4. simona 5 Noiembrie 2010 at 12:12 AM - Reply

    Citesc randurile si imi tremura privirea.jos palaria in fata dvs si ma inclin in fata unui asemenea om , cu un asa caracter. o decizie extraordinara, pt. unii abia asteptata, pt. altii doar semnalul ununi declin…fiecare intelege miscarile tectonice din presa romaneasca dupa inteligenta privirii sale. altii nici nu pot sa incerce sa inteleaga caci, in mod cert, nu au aceasta inteligenta. cu ea te nasti…nu o capeti. si cum pupincurismul este in plin avant in tara noastra multilatifundiar dezvoltata…totul vine de la sine. minciuni.amagiri.mizerii la grad de dejectii umnane.
    va doresc succes si sa speram ca, asemeni dvs, mai exista si alti jurnalisti care sa-si pastreze demnitatea umana si profesionala.

  5. Ana 4 Noiembrie 2010 at 6:36 PM - Reply

    scuze pentru “integrii”

  6. Ana 4 Noiembrie 2010 at 6:08 PM - Reply

    Domule Butnaru ati facut multe pentru jurnalismul din Romania si ati mai putea face, ati putea creste noi jurnalisti integrii, dar daca ati ales alt drum e alegerea dumneavoastra.
    O sa citesc in continuare scrierile online.

    Astept sa citesc despre noi calatorii si noi lumi :)

  7. Alex 4 Noiembrie 2010 at 6:00 PM - Reply

    Dupa cum ti-am mai spus, imi pare rau ca pleci de la Europa FM. Acum ca audienta radioului este la pamanat, nu sunt binevenite aceste schimbari. Cele mai mari pierderi din aceasta toamna sunt: plecarea ta si a lui Iulia si schimbarea lui Mihai Constantin cu acel papagal (scuze de expresie). Europa FM se indentifica prin Mihai, fara el nu mai este la fel. Si jurnalul de dimineata este cu totul diferit. O sa-mi fie dor sa aud: “Manuela Nicolescu si Gabriel Butnaru va prezinta jurnalul de dimineata Europa FM”.
    Multa bafta si succes in viata!!!

  8. nicoleta 3 Noiembrie 2010 at 6:17 PM - Reply

    A mai picat o reduta si se mai duce inca o farama din speranta ca presa ar putea fi libera in Romania. Gabi, imi pare bine pentru ca ne-am cunoscut si am lucrat impreuna, imi pare rau ca pleci, imi pare, insa, bine, ca o faci. Iti multumesc pentru tot ce am invatat de la tine, pentru spiritul tau si pentru aceasta lectie. Te astept la o cafea, la Bacau, in drum spre casa! Bafta in tot ceea ce iti propui!

Leave A Comment

Advertisment ad adsense adlogger