Urca de ieri. Un “ieri” al carui inceput se pierdea intr-o noapte a simturilor. Urca? N-avea de unde sa stie, putea doar sa spere ca urcase, macar un pic. Totul era nisip, in jur si in el. Iar asta ii stergea reperele. Duna pe care incepuse - ieri! - sa o infrunte putea fi un inceput si un sfarsit sau putea fi doar o unduire a altei dune, mai mari. A unei dune care se incheia la sfaristul tuturor celor incepute. N-avea de unde sa stie. Stia doar ca merge de ieri. Pe nisip. In nisip. Si daca ar fi [...]