Pierdut Oprescu. Il declar nul.
Ziceam pe Facebook un pic mai devreme ca nu inteleg de ce lui Sorin Oprescu nu-i cere nimeni demisia dupa incendiul de la maternitatea Giulesti, desi spitalul respectiv e administrat fix de Primaria Capitalei (si nu de Ministerul Sanatatii). Faceam misto, bineinteles ca inteleg: spre deosebire Cseke Atilla, doctoru’ glumitza nu e membru al coalitiei aflate la guvernare, deci nu are functia de “tinta” pentru asa-zisele televiziuni de stiri si prietenii lor.
Nu conteaza ca “independentul” (ghilimelele nu sunt deloc intamplatoare) Oprescu e cel mai slab primar al Capitalei de la ciobanul Bucur incoace, nu conteaza ca in afara de schimbarea danturii n-a facut nimic de cand a fost ales (ok, poate cu exceptia asfaltarii Bulevardului Aviatorilor), nu conteaza ca nu-l vede si nu-l aude nimeni decat atunci cand mai gaseste o ocazie de a o face pe croitorasul cel viteaz in fata camerelor TV cu poante de smecheras din Giulesti-Sârbi si de a se lauda cu vreo chestie inceputa de altii (abia astept sa-l vad la inaugurarea pasajului Basarab – pe care colegii lui de partid l-au blocat timp de cativa ani, remember?). Nu conteaza nici informatiile care il plaseaza in ultima banca de la perete, cea a absentilor, acolo unde sta si alta eterna tanara speranta (aia care nu da cu saptamanile prin parlamentul in care l-au trimis cateva zeci de mii de creduli): atat timp cat nu e membru PDL sau UDMR, beneficiaza de “imunitate”. Nimic altceva decat o noua mostra de profesionalism si corectitudine, in aceeasi linie cu titlurile imbecile/cinice/penibile afisate de televiziunile respective in astea doua zile. N-are sens sa te miri, doar sa constati. Si sa folosesti butoanele telecomenzii.
Ramane intrebarea “unde-i Oprescu?”. Mai exista? La primarie? De ce? Degeaba.
Prosti si prostii
Ma declar enervat la culme de inflatia de “i” care imi agreseaza ochiul si neuronii atunci cand citesc tot felul de chestii – de la e-mail-uri la comunicate si de la comentarii pe forumuri la articole de presa (e drept, doar in mediul online – in presa scrisa nu s-a raspandit flagelul… deocamdata). Am senzatia ca indivizii care se incapataneaza sa scrie in romana desi mai bine s-ar limita la a comunica prin semne, fum sau pictograme se inmultesc de la o zi la alta. Si nu vorbesc despre unii dintre liceenii care joaca impreuna cu mine eRepublik sau Hattrick (lor le mai gasesc o scuza, pana la un punct – inca n-au terminat scoala), ci despre tot felul de PR-iste care se lauda cu diplomele de – “vai, fata!” – master in relatii publice, bloggeri neintelesi (dar inteligenti, e clar!), comentatori de profesie, tentative esuate de ziaristi si alte ciorne de intelectuali. Read more
Televiziune-spectacol my ass
Tot nu inteleg cum poti sa te invarti de tampit cu elicopterul 3 ore deasupra unui grup de oameni pe care o viitura i-a izolat la o cabana pe munte si sa astepti sa vina alt elicopter sa-i ia de acolo. Nici macar varianta “televiziunea-spectacol” nu tine: inclusiv din punct de vedere jurnalistic era mai tare sa te duci tu sa culegi un sinistrat, doi, trei, cati puteai: vorbeai cu ei, ii faceai sa spuna cat de tare esti tu si cat de prost e Ministerul de Interne care a ajuns la 3 ore dupa tine, ii aduceai in studio etc. – anyway, mai scoteai o zi de talk-show-uri de cacat pe tema asta. Da’ nu, mai bine futi kerosen, timp de emisie pe satelit si orice altceva mai presupune chestia asta doar ca sa ti se para ca n-ai cumparat elicopterul ala degeaba. Ei bine, l-ai luat fix degeaba.