De ce n-o sa-mi deschid vreodata un cont la CEC, dar o sa vopsesc cu Savana

Pentru cine a lipsit in ultimul secol de pe planeta, CEC-ul e institutia aia la care, daca iti depuneai banii inainte de ’89, aveai nevoie de cateva zeci de ani si eventual de niste procese ca sa ti-i poti lua inapoi, in cazul in care erai norocos.
Problema multora dintre astia de la stat e insa ca nu le ajunge sa fie doar hoti, se simt impliniti doar atunci cand sunt si slugi. Si pentru ca protestele nu-s pe placul infractorului care si-a pus maimuta intr-o pozitie de sef al sefului CEC, slugile de aici au rupt contractul cu Papaya Advertising imediat dupa ce directorul general Robert Tiderle, un om normal la cap, le-a dat liber angajatilor sa iasa in strada.

Intre timp, intr-o lume paralela care difera de statul paralel prin faptul ca asta din urma nu exista decat in delirurile propagandistice ale javrelor pesediste, scuze pentru pleonasm, un client infinit mai destept decat slugile de mai sus a acceptat o campanie publicitara curajoasa, care da la muie finut si sistematic alora care alcatuiesc nucleul subspeciei asteia proaste a speciei umane, homo pesedistus. Atat de finut incat sunt convins ca nici macar nu s-au prins – ai nevoie de un grup concentrat de neuroni ca sa poti sesiza o ironie.

Intai si-au luat-o sustinatorii familiei traditionale, aia care vor sa-si convinga prin referendum progeniturile de sex masculin sa se insoare neaparat cu o femeie, ca sa poata duce mai departe bunul obicei stramosesc de a-si bate nevasta printre dumnezei si cruci pline de piosenie. Progeniturile de sex feminin nu e necesar sa fie convinse, ele oricum nu ies din cuvantul celui cunoscut drept “capu’ la familia traditionala”.

Au urmat agramatii si analfabetii, adica 18% din populatia cu drept de vot a acestei minunate patrii de olimpici (sau 45.47% dintre cei care se si prezinta la vot). Si culmea e ca reclamele astea s-ar putea sa aiba un efect educativ mai mare decat toata sleahta de profi de romana de gimnaziu care s-au plimbat complet fara motiv prin clase in ultimele decenii – aia carora le place teribil sa li se spuna “dascali”, dar care nu-s in stare sa faca un peste sa inoate, daramite sa sa invete un om cand se foloseste “decat” si cand nu.

Sau cand se foloseste “care” si cand se foloseste “pe care”. Asta e cu dedicatie clara pentru Tariceanu, singura primata din galaxie care nu-i  capabila sa inteleaga diferenta dintre acuzativ si nominativ dupa ce i-o explici constant timp de cel putin 12 ani (pe aia din tinerete nu-i mai punem la socoteala, ca pe vremea aia era preocupat strict cu pregatirile pentru meseria de fotomodel).
Si aparent fara nici o legatura: nu stiu daca-i doar o intamplare ca personajul agramat din reclama are mustata, dar eu mai stiu un mustacios prost.

In fine, ultima lectie de pana acum (eu sper sa nu se opreasca aici) a avut ca subiect diferenta dintre “datorita” si “din cauza”; daca s-ar da examen pentru cetatenie la materia asta, s-ar desfiinta Evidenta Populatiei, ca n-ar mai avea cui sa-i emita buletine. Campioni sunt natafletii aia care se cred ziaristi doar pentru ca alcatuiesc marea majoritate a prelucratorilor prin aschiere din fabricile poluante care compun ramura industriala denumita in mod generic si nemeritat “presa”. Aceiasi carora li se pare nemaipomenit de interesant, un fel de pisc aristocratic al stilului, sa bage aiurea in enumerari conjunctia adversativa “dar”. Cuvantul “avdersativ” nu le spune nimic, atat de inteligenti sunt. Daca le pui in fata niste chappy, s-ar putea sa dea si din coada.

Anyway, abia cand am vrut sa vad care-i agentia care a facut reclamele astea geniale am descoperit ca-i vorba tot de Papaya, cea cu contractul rupt de slugile de la CEC. Moment in care totul a capatat o explicatie.

2018-07-07T13:28:47+00:00 7 July 2018|Categories: ENERVARI|Tags: , , , , , , |0 Comments

Leave A Comment

Advertisment ad adsense adlogger