Petitie impotriva petitiei lui Cartianu

Nici n-au apucat cei 8 mesteri mari, calfe si zidari ai fotbalul romanesc sa incalzeasca bine paturile din celule, ca s-a trezit Cartianu sa emita o smiorcaiala patetica cerandu-i presedintelui, probabil aproape cu lacrimi in ochi si stand aproape in genunchi, sa-l elibereze pe “simbolul” Gica Popescu. Si nu oricand, ci “cât de repede permite legea”. O sa razi, da’ Cartianu a facut chiar si o lista de argumente, numerotate frumos de la 1 la 7.
Well, daca asa le-a facut, asa le demontam:

1. Gică Popescu a fost un sportiv de mare valoare, care a reprezentat cu cinste România timp de 18 ani, evoluând trei ani în echipa naţională de juniori (1985-1988) şi 15 ani în prima reprezentativă (1988-2003). Pentru „naţionala mare” a jucat în 115 meciuri, a marcat 16 goluri şi a participat la cinci turnee finale – trei mondiale (1990, 1994, 1998) şi două europene (1996, 2000). De şase ori a fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului (1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996), şi asta într-o perioadă cu o concurenţă extraordinară: Hagi, Lăcătuş, Dan Petrescu, Răducioiu, Sabău etc.
Felicitari, ce pot sa zic?! A fost intr-adevar un sportiv de mare valoare, care dupa aia s-a transformat intr-un infractor. Si Mutu a fost un sportiv de mare valoare, transformat intr-un consumator de droguri care ia chelnerii la bataie. Si Pistorius era un fel de erou prin tara lui pana in ziua in care i-a zburat creierii prietenei. Asa trebuie sa functioneze lumea asta: pentru faptele bune primim ovatii, pentru golanii primim palme, ani de puscarie etc.

2. A fost un caracter puternic, un sportiv-model, cu o conduită ireproşabilă, fiind desemnat să poarte banderola de căpitan atât la echipa naţională, cât şi la un mare club european precum FC Barcelona. Nu a fost implicat în scandaluri nici în timpul carierei sportive, nici ulterior.
Da, a fost un caracter atat de puternic incat nu i-a luat mult sa accepte propunerea Securitatii de a-si turna colegii.
Si cum adica n-a fost implicat in scandaluri, bai?! Da’ dosarul asta, da, fix asta in care a fost condamnat, ce-a fost?! O sueta la cafea, cu fetele?

3. Spre deosebire de ceilalţi condamnaţi din „Dosarul Transferurilor”, Gică Popescu a dovedit bună-credinţă, grăbindu-se să plătească statului impozite de 400.000 de euro în momentul în care a fost avertizat public că se află în culpă.
Buna-credinta dovedea daca-si platea impozitele inainte sa-l prinda cu fofarlica. Buna-credinta ar fi dovedit, la limita, daca si le-ar fi platit imediat dupa ce a scris Tolontan despre transferuri, ca ala a fost momentul “avertizarii publice”. Asa, n-a dovedit decat ca i s-a facut frica atunci cand a vazut ca procurorii reusisera deja sa stranga dovezi pe care isi imagina ca n-o sa le gaseasca nimeni niciodata, prin Coreea si Bahamas. Imi dau voie sa cred ca daca Parchetul ar mai fi avut nevoie si de alte probe, marele simbol Gica Popescu le-ar fi oferit cu deosebita “buna-credinta”, asa cum procedase si la punctul 3. Ghinion, dosarul era deja “beton”.

4. A câştigat zeci de milioane de euro, ca fotbalist, în străinătate (Olanda, Anglia, Spania, Turcia, Italia, Germania), bani pe care în cea mai mare proporţie i-a investit în România, creând locuri de muncă şi generând activităţi economice.
Asta-i scuza aia penibila (cu iz de amenintare – “daca ma inchideti, sute/mii de oameni raman pe drumuri”) pe care o aduc toti oamenii de afaceri acuzati ca au facut golanii. Pe Patriciu il mai auzeam cu asta, parca. Sa fim seriosi, daca afacerea respectiva e viabila, vine altu’ si o cumpara de la patronul intrat in puscarie, iar oamenii aia isi pastreaza linistiti locurile de munca. La Gica Popescu problema e ca afacerile ii tot dau faliment, deci “argumentul” asta dispare din oficiu.

5. Ca manager a organizat meciuri de caritate, mobilizând fotbaliştii „Generaţiei de Aur” pentru a strânge fonduri destinate unor cauze sociale. Un singur exemplu: secţia de pediatrie a Spitalului Municipal din Craiova a fost modernizată în urma unui asemenea spectacol, dar pentru că încasările nu au fost suficiente, Gică Popescu a contribuit cu 100.000 de euro din banii personali.
Asa, si?! Ce-are sula cu prefectura? Pai si la Gigi Becali veneau tot felul de oi sa spuna ca a dat milioane de euro din banii personali in scopuri caritabile. Nu vrei sa-l gratiem si pe el, Cartiene?

6. S-a comportat cu demnitate în relaţia cu instanţa, cu presa, cu autorităţile statului, neapelând la retorica nocivă a „proceselor politice” sau a „Justiţiei care acţionează la comandă”, atât de frecventă în mediul politico-infracţional.
Pai nici ailalti n-au sustinut ca-i un proces politic (poate cu exceptia lui Copos, habar n-am). Ar fi fost si culmea: ce treaba are Meme cu politica, de exemplu? Hai sa-i eliberam pe toti, nu? Nu.

7. A plătit deja enorm pentru ilegalitatea comisă, suportând blamul public, văzându-şi ştirbit prestigiul pe plan internaţional şi ratând şansa de a deveni preşedintele Federaţiei Române de Fotbal.
Gresit: conform legii si sentintei judecatoresti, n-a platit suficient: mai are de platit 3 ani si 29 de zile, plus niste bani. Cat despre stirbirea prestigiului, thanks God ca sentinta a venit inainte de alegerile de la FRF, altfel patria isi lua

[inca] o palma in materie de prestigiu international tocmai din cauza marelui simbol.

Mai zice si altele Cartianu, chiar daca renunta la cifre la capatul paragrafului:
Gică Popescu este victima anturajului său (saracu’, zici ca are 12 ani si l-au convins golanii sa fumeze), a naivităţii de a se asocia în afaceri cu personaje precum fraţii Becali. Este o greşeală impardonabilă (deci Cartianu insusi recunoaste ca-i impardonabila; pai si atunci de ce-ai mai scris chestia asta?!), care i-a adus daune incalculabile. […] De la încarcerare au trecut două zile, iar senzaţia este că deja e prea mult (senzatia lui Cartianu, poate – a altora, nu; pe de alta parte, sunt convins ca senzatia fiicelor lui Ioan Becali e ca fix in cazul acestuia e prea mult – dar senzatia lor nu coincide cu aia a lui Cartianu; nu inteleg de ce senzatia lui ar fi mai desteapta decat a altora, la fel de buni cetateni ca el).
[…] mi-e greu să mă împac cu imaginea marelui campion înghesuit într-o celulă, alături de infractori de profesie (care-s aia? ca, din cate am inteles, momentan sta cu Meme, Tata Jean si Copos, toti la prima condamnare, cred), aşteptând stingerea ori primind prin vizetă porţia de mâncare (vaaaaai, ce imagine storcatoare de lacrimi (not)! Sa ne relaxam, n-au fost inchisi intr-o carcera sovietica).
[…]Popularitatea acestuia nu poate constitui o pârghie de presiune publică asupra Preşedintelui ţării, ci o garanţie că eventuala graţiere a unui mare campion nu vă va aduce prejudicii de natură politică. Dincolo de faptul ca aici Cartianu isi da singur cu mesajul in cap, sugerand ca presedintele decide gratierile in functie de agenda politica, nu de niste considerente umanitare, asa cum ar trebui sa se intample, raman celelalte prejudicii – alea aduse bugetului, adica tuturor; prejudicii pe care nu garanteaza nimeni ca n-o sa le vedem din nou daca Gica Popescu iese maine din puscarie, liber sa se ocupe din nou de transferuri cu acte false, ba chiar incurajat s-o ia de la capat de faptul ca a scapat usor, gratie statutului sau de “simbol”. Spre disperarea lui Cartianu, a parlamentarului ala de Buzau care cica a facut nu-stiu-ce petitie online pe tema asta (ca sa iasa din anonimat, probabil) si a celor care sustin ideea, tocmai statutul de “simbol” reprezinta argumentul principal impotriva gratierii: atunci cand esti un model pentru altii, trebuie sa te comporti ca atare. Daca n-o faci, trebuie sa fii dat jos de pe soclu, ca sa nu-i influentezi si pe altii cu exemplul tau prost. Altfel, copiilor nostri o sa li se para tot mai normal sa fure daca inainte de asta reusesc sa dea un gol cu Slovacia. Sau sa faca o firma cu 100 de angajati. Sau sa semneze aderarea la NATO. Sau orice altceva.

Scris de | 2017-06-08T00:04:55+00:00 6 Martie 2014|GANDURI|4 comentarii

4 Comments

  1. […] Mai bine nu: Ţara lui Free. Adică mai nominal a lui Free Gigi, Gică şi, în mod inevitabil, El Însuşi (oare mai are barbă?). Sau cuprinzător Ţara Amnistierii. Că doar suntem în Post (chiar în Postul Mare) şi trebuie să ne iertăm infractorii campionii pentru greşelile nerecunoscute. Cred că acesi soi de iertare propusă e încă o formă de orbire. În acelaşi timp, am remarcat o chestie interesantă: Cartianu şi petiţiile sale. Demontat frumos şi argumentat aici. […]

  2. Cronoss 7 Martie 2014 at 6:25 PM - Reply

    Si Ceausescu, saracu`, a construit si a ridicat orase de la zero si…l-au impuscat astia pana la urma.

    Cand te bagi in mocirla alaturi de porci, trebuie sa fii pregatit, cu siguranta vei fi tratat ca un porc ;)

  3. butnaru 7 Martie 2014 at 4:11 PM - Reply

    in mod ironic, chestia asta se potriveste tocmai comentariului tau, care critica/ataca ce fac altii in loc sa spuna ceva despre cineva care chiar are nevoie de ajutor.
    anyway, nu inteleg care e acel “cineva care are nevoie de ajutor” despre care vorbesti. sper ca nu Gica Popescu.

    dincolo de asta, articolul de fata chiar e scris pentru multi care au nevoie de ajutor. ajutor sa inteleaga faptul ca ideea gratierii, in cazul de fata, e o tampenie (la care, din diverse interese, se alatura si tot felul de politicieni).

  4. eu.cineva 7 Martie 2014 at 3:17 PM - Reply

    Era frumos daca faceai un articol pentru cineva care chiar are nevoie de ajutor, nu de a critica/ataca ce fac altii.

Leave A Comment

Advertisment ad adsense adlogger