Tacos de huitlacoche

Huitlacoche e o boala. Asta in loc de “pofta buna”, gen.
Staaai, bai, nu inchide fereastra, ca nu se transmite prin monitor si – mai ales – nu se transmite la oameni: e o boala a porumbului (esti porumb? nu esti). O ciuperca, mai exact. Hai, ca deja suna mai bine, este? Si ca sa sune si mai bine, o sa-ti spun ca porecla parazitului astuia a carui aparitie pe camp ar duce in mod normal raderea si arderea intregii culturi e “trufele porumbului”. Un pic exagerata metafora, trebuie sa recunosc, dar cert e ca mexicanii, oameni practici, au descoperit ca in loc sa distruga hectare de plante atacate de taciunele porumbului (cum cred ca-i zice pe la noi), mai bine considera ca au cultivat cateva hectare cu ciuperci si le mananca pe-astea, daca tot a fost recolta buna.

Eu n-am reusit sa testez huitlacoche in Mexic (o sa incerc sa remediez situatia in curand, macar pentru a face o comparatie intre ce am facut eu si ce fac oamenii care chiar se pricep) dar, multumita unor prieteni care au traversat recent oceanul in directia asta, am facut rost de cateva cutii (pe acolo le gasesti in supermarket, daca se intampla sa n-ai porumb in curte; sau pur si simplu daca se intampla sa n-ai curte).
Ma gandesc ca un omulet care a dat in prealabil search pe google images si a studiat atent cateva dintre imaginile de acolo ar putea ezita un pic deschida cutia. Trebuie sa-i dezamagesc insa pe cei care asteapta o poveste de groaza: nu miroase deloc rau si nu arata neaparat rau, chiar daca nu arata a nimic din ce ai mai vazut (hai sa zicem ca spanacul din borcan e cea mai apropiata chestie din punctul de vedere al aspectului). Mie mi se pare ca miroase a vinete coapte, dar poate ca-s eu defect. Dar pierdem vremea si murim de foame, hai sa trecem la treaba.

Reteta se imparte in doua: 1) amestecul propriu-zis si b) sosul de ardei iute. Incepem cu partea a doua pentru ca-i important sa avem sosul gata cand sunt gata toate celelalte.

Ne trebuie:
– doua cutii de rosii decojite
– 4 ardei iuti (sau 6, sau cati suporta papila ta gustativa; mie, cu 4, mi-a iesit un sos iute, dar mancabil de aproximativ oricine)
– o ceapa medie, taiata cuburi
– otet alb; reteta originala zice 8 linguri, eu am pus 4 si a fost ok
– oregano, o lingura
– coriandru; din nou, aici reteta pe care am gasit-o zicea despre o cana de coriandru proaspat, taiat grosier; eu am pus o lingura si ceva de seminte trecute prin mojar; e o diferenta intre gusturile celor doua, dar n-a iesit rau nici ce am facut eu; tu faci ce-ti dicteaza sufletelul
– sare: o lingura si ceva, apoi reglezi dupa gust.
Aruncam totul intr-o oala, adaugam o cana de apa (sau doua, daca vrem neaparat) si fierbem toate ingredientele pana cand se inmoaie si/sau pana cand compozitia scade suficient cat sa se poata transforma intr-un sos normal la cap. Ajustam de sare pe parcurs, iar la final bagam blenderul in oala pana nu mai ramane nimic intreg. Gata sosul, cum ar veni.

Trecem la amestecul de baza.
Taiem in felii subtiri o jumatate de kg de ciuperci (daca ai shiitake, pune 250g de shiitake, restul ciuperci obisnuite; daca nu, nu). Le aruncam intr-o tigaie in care am incins niste unt si niste ulei si le tot invartim pana se prajesc usor. Le dam afara, mai punem niste unt si niste ulei si bagam in locul lor o ceapa taiata cubulete. Doar cateva minute, cat sa se caleasca, apoi adaugam usturoiul (4-5 catei, taiati marunt), ardeiul iute (4 bucati, tocate la fel de fin) si un ardei copt taiat julienne. Dupa trei minute adaugam ciupercile si – yeeee! hai ca am ajuns in sfarsit si la ingredientul-vedeta! – o cutie de huitlacoche. La mama lor acasa, oamenii pun in etapa asta si niste epazote, dar nu vad unde ai putea gasi asa ceva pe-aici (cica noi ii zicem tămâiță, dar eu n-am auzit de planta asta pana acum). Skip, deci. Inlocuim cu niste coriandru. Sare dupa gust, amestecam pana cand lichidul se evapora, dam deoparte.

Intr-o alta tigaie incinsa in care am pus un pic de unt si un pic de ulei, aruncam prima tortilla. Preferabil una de porumb, ca sa respectam traditia mayasa, dar daca nu e, nu e – si folosim una de grau. Cand incepe sa se prajeasca, o intoarcem pe dos si in timp se incinge si pe side b, punem in mijloc niste amestec de ciuperci si huitlacoche. Aruncam in devalmasie doua linguri de sos, presaram deasupra cu generozitate aristocratica niste queso fresco (telemeaua de vaca sau aia de bivolita – cu cat mai grasa, cu atat mai buna – ar fi cea mai apropiata varianta alterantiva), impaturim tortilla, o mai invartim cateva zeci de secunde prn tigaie pe ambele parti si o scoatem pe farfurie. Repetam. Cand nu mai avem tortilla, ne oprim. Logic, cumva. Si ne apucam de mancat. Se presupune ca intre timp a scos cineva niste beri din frigider, for fuck’s sake.

Ay-ay-ayyyy!

2019-10-18T15:33:21+03:00 18 October 2019|Categories: BOYS' TOYS|Tags: , , , |0 Comments

Leave A Comment

14 − 1 =

Advertisment ad adsense adlogger