Un pic de CSR adevarat facem si noi?

Smiorcaiala pe care inteleg ca a prestat-o recent pastorul-buzita ca, vai, trebuie sa-si mute latrina in alta cladire si, vai, asta costa nu-stiu-cat si, vai, dragi telespectatori, va rugam sa va uitati si la reclame, i s-a intors peste fata ca bucile lu’ dom’ profesor pe care a uitat, timp de o secunda, sa le mai tina desfacute cu mainile. Pentru ca unor oameni isteti li s-a aprins in minte un beculet: “ia stai asa! da’ de fapt cine isi face reclama la postul ala care varsa de ani de zile doar dejectii in audiovizual?”.
Urmatorul pas logic dupa aprinderea beculetului a fost propunerea de a boicota respectivele companii. Nu neaparat de tot, ma gandesc, ci doar pana or intelege ca banii pe care ii baga in conturile latrinei (pentru timpi de reclama, desigur, nu degeaba) inseamna, de fapt, sustinerea unui model de “presa” care trebuie sa dispara. Si ca, atat timp cat isi fac reclama acolo, ajuta la perpetuarea unei mizerii. Si ca e ca si cum i-ar da bani ca sa poarte o haina inscriptionata cu brandul respectiv unui betiv care se pisa pe strada si ii injura pe trecatori. Comparatia nu e fortata aproape deloc.

Ideea de a scrie articolul asta mi-a venit in timpul unei discutii purtate ieri pe facebook, asa ca o sa reiau pasaje din ea.

Da, stimate companii, “responsabilitatea sociala” pe care v-o trambitati uneori zgomotos prin comunicate inseamna mai mult decat 1% din impozitul pe profit directionat catre un ONG, mai mult decat refolosirea hartiei de ambalaj pentru salvarea padurilor. Mai inseamna si refuzul de a furniza, prin intermediul publicitatii, resurse financiare unui agent de o toxicitate extrema, care infecteaza – guess what? – societatea.
Daca nu sunteti convinsi, putem folosi un exercitiu simplu de logica:
a) sa minti fara oprire, sa aperi puscariasi si sa-i ataci pe cei care ii baga in puscarie, sa incerci (si chiar sa reusesti, profitand de faptul ca unii sunt mai putin inzestrati) sa transformi binele in rau si raul in bine, sa infectezi atmosfera dintr-o breasla care si asa n-o duce foarte bine desi e extrem de importanta pentru sanatatea morala a populatiei, e rau pentru societate;
b) indepartarea/eliminarea unui element care face rau societatii = bine pentru societate;
c) binele pentru societate e responsabilitatea fiecaruia, indivizi si companii; la companii se cheama CSR.

Bineinteles, si indivizii pot contribui la eliminarea acestui agent toxic. Sa-i zicem operatiunii asteia ISR – Individual Social Responsibility: eu, de exemplu, primul lucru pe care il fac atunci cand instalez un televizor, e sa scot latrina din lista de programe; pana si la hotel fac la fel (lol). Dar companiile pot actiona direct si cu mai mult efect exact asupra elementului care tine mizeria in viata: banii. Comparatia cu un tratament care infometeaza celulele canceroase nu doar ca nu e deloc fortata, e chiar foarte potrivita.
Nu spun ca actiunile pe care le faceti deja pentru a ajuta o bucatica sau alta a societatii sa evolueze nu-s bune; dar va rog sa nu ma faceti sa va aseman cu Becali care, nu-i asa?, mai fura el ca deh, oameni suntem, da’ dadea bani la sinistrati si construia biserici, dom’le!

Desigur, e treaba oricarui brand unde isi cumpara reclama, dar inevitabil apare din partea cealalta o chestie la fel de corecta: e treaba consumatorului de unde isi cumpara produsele (deci daca boicoteaza un producator sau nu). Ba tocmai principiul libertatii lui x de a-si asocia imaginea cu cine are chef justifica boicotul: daca asocierea n-ar avea niciun efect, nici n-ar exista notiunea de “asociere a imaginii”.
Bineinteles, oricine e liber sa se asocieze cu oricine. Urinal, de exemplu, s-ar putea sa aiba chiar motive justificate sa-si asocieze imaginea cu cea a participantilor la mitingul de acum cateva zile. Dar si eu sunt liber sa nu ma asociez cu unul care se asociaza cu un idiot. Avem si un proverb pe tema asta.

Faptul ca gesturile care incalca legislatia trebuie sanctionate de autoritati (de CNA, in cazul despre care vorbim) n-are legatura cu subiectul de fata, e o chestiune care merge in paralel cu dreptul cosumatorului de a reactiona la randul sau cu mijloacele care-i stau la indemana.
Imagineaza-ti o uzina care deverseaza constant, fara sa-i pese de nimic (legi sau norme etice), substante chimice in lacul Sf. Ana. Fara legatura cu amenzile primite de la Mediu, ar merita boicotata? Ei bine, exact la fel de toxica – sau poate chiar mai toxica, pentru ca infecteaza minti, nu kilometri patrati – e latrina 3.

 

Nu stiu exact cine a venit primul cu ideea boicotului, dar am gasit pe pagina lui Cosmin Alexandru o lista de companii care-si fac reclama acolo. Le iau oarecum in ordinea in care apar:

Rompetrol – nu alimentez acolo de pe vremea de cand era Patriciu sef, ca n-am vrut sa-i bag aluia bani in buzunar
Ovoron – huh?!
Coldrex, Ibusinus, ParaSinus, Fervex – prefer vin fiert, dus fierbinte, aspirina si sex
Covalact De Tara au declarat ca nu difuzeaza reclame pe latrina 3 sau 1
Apuretin – what the fuck is that?!
Cymbio – errr… whatever
Lacalut – nici asta nu stiu ce-i, dar oricum nu-mi place denumirea
Raiffeisen Bank si-a retras reclamele de pe latrina
Olynth, Mucosolvan – nu trag pe nas, fumatul desfunda caile respiratorii la fel de bine
Penny Market – l-am evitat intotdeauna, ca in capul meu se asociaza cu un magazin second-hand; ceea ce-i cam nasol daca te gandesti la mancare, nu?
ZUZU – nu apar in cosul meu de cumparaturi, dar si de la ei aveam pretentii
Bifidus – asta chiar e un produs?! eu stiam ca-i denumirea comerciala a inulinei, care-i un laxativ
Gerovital – nu inca, multumesc
Bancpost – de cand mi-am inchis conturile in urlete de se zguduia sediul de la Ministerul Transporturilor, nici n-am mai vrut sa aud de ei; probabil nici ei de mine, suntem chit
Dr. Oetker, Delik’at – nu cred ca au muschi de vita la plic, deci nu
NESCAFÉ Dolce Gusto – nu mai beau decat cafea-cafea, din studentie
Feminost – nu sunt genul, daca intelegi ce vreau sa zic
L’Oréal Professionnel – exact cum spuneam
Fumarosept – cand am zis ca fumatul desfunda caile respiratorii, ma refeream la fumatul tigarilor
Head and Shoulders, Pantene – inutili, eu ma rad pe cap
Dove – la fel de inutili, am o piele perfecta din nastere
Korill – cine?!
Triferment, Zenella Med, Sensiblu, Vedixin – doar eu am senzatia ca-s prea multe pastile care apar in calupurile de publicitate?
Orbit – ok, de acum incolo o sa ma uit pe raftul alaturat
efortuna.ro – mai sunt si alte case de pariuri; nu ca m-ar interesa in mod deosebit
Billa Romania – uite, cu voi mi-am luat teapa: v-am dat o groaza de bani pana acum, iar voi i-ati cheltuit pe prostii; o sa-mi revizuiesc atitudinea
Prostenal, Urinal, ColonProtect – astia pot sa-si faca reclama in continuare, sunt anunturi de utilitate publica pentru telespectatorii canalului respectiv
Calgon – ei, lasati, imi supravietuieste masina de spalat si fara
Bere Timişoreana – si cu voi mi-am luat teapa; mai am vreo 4 in frigider; n-o sa le arunc, ca nu-s cretin, dar sorry guys, trec pe altceva
Telekom Romaniaa anuntat pe fb ca nu difuzeaza reclame pe latrine
Kinder – grow up!
Blue Air – recunosc, la astia o sa-mi fie greu sa renunt pentru ca, desi sunt cea mai proasta companie aeriana cu care am zburat vreodata, au pus stapanire pe aeroportul cel mai apropiat de mine si nu prea am de ales
Ariel – buah! mai sunt o mie de marci de detergenti
Samsung Mobile – come oooon!

In concluzie, mi-e destul de simplu sa particip la boicot, pe listele mele de shopping oricum nu apareau decat vreo trei-patru branduri din lista de mai sus. Si chiar si pentru alea (ca pentru oricare, de altfel) exista intotdeauna suficiente alternative, poate chiar mai bune. E timpul pentru un pic de ISR, ca sa fortam un pic de CSR.

 

Scris de | 2017-06-08T00:04:54+00:00 26 Februarie 2016|GANDURI|0 comentarii

Leave A Comment

Advertisment ad adsense adlogger