Sa va zic ce mi-a povestit cel mai bun prieten al meu:

“Ziua 1
36.4 C. Nu-i mult in sine, dar e cu aproape un grad mai mult decat normalul meu care-i un pic mai jos decat normalul altora, asa ca o intitulez “febra”. Nu-i nici o mare surpriza, ca intre timp am aflat ca am stat la masa cu niste oameni care statusera la masa cu un cetatean confirmat cu virusul virusurilor din cartea cartilor. Consider oportun sa mai beau un whiskey, ca sa alunece paracetamolul pe gat. Inainte sa adorm bag si o aspirina, sa fie.
Noaptea transpir, deci e clar. Sanse mici sa fie gripa, imi zic – ar trebui sa fie minimum varianta porcina ca sa aiba vreun efect la mine si nu cred ca-i cazul.

Ziua 2
Ma trezesc cu niste crampe ciudate care ma traverseaza randomly timp de cateva minute, parca iradiind dinspre stomac. Ar avea sens sa plece din directia aia, ca ma si doare stomacul un pic. Posibil sa fie de la aspirina aia de aseara, habar n-am. Temperatura e tot cam pe unde era si ieri, si cam asta-i tot. A propos de temperatura: pot intra linistit in orice supermarket, chestie care spune multe despre inteligenta masurilor pe tema asta si despre inteligenta celor care le-au luat. Hotarasc sa ma izolez, totusi. Acum, daca as fi ceva hipsteras de-ala dornic sa arat planetei cat de mult imi pasa de oameni, as baga un text de-ala cu “am hotarat sa ma izolez pentru ca am grija de semenii mei”, “trebuie sa fim buni”, pula mea, cacaturi de-astea penibile. In realitate, cred ca-i un pretext excelent sa nu mai vad oameni o vreme, ca-s fantastic de plictisitori atunci cand nu ma enerveaza.
Noaptea transpir ceva mai mult decat ieri, dar asta nu inseamna decat ca-s in grafic.

Ziua 3
Pe testul de sarcina cumparat online spre oftica aleia care a preluat postul de panicard de serviciu dupa ce l-au ascuns pe Musta pe motiv de maxima integritate apar doua liniute bine conturate. Dar Arahat si Nelutu au spus clar ca testele astea sunt niste dispozitive medicale foarte complicate pe care noi, pulimea, nu stim sa le folosim daca nu avem probabil minimum un doctorat in epidemiologie, si ca e chiar periculos sa incercam sa le folosim, asta fiind si motivul pentru care au interzis vanzarea lor in farmacii, deci practic e ca si cum n-as fi facut niciun test. N-am doctorat de-ala, n-aveam cum sa folosesc corect dispozitivul, asa ca rezultatul nu exista. Bine pa. Ma apuc sa fac o paine, ca mi-e foame.
Mini-febra e tot acolo, cumintica, ii dau doua parasinusuri pe zi sa se joace cu ele. Azi insa, in plus, am si o mini-durere de cap, undeva in spatele ochilor – nimic realmente deranjant, mai mult annoying decat dureros. Un fel de versiune light a cefaleei pe care o ai dupa ce fumezi prea mult. Speaking of which: am redus cam la o treime numarul de tigari zilnice, sa vad daca apare tusea aia seaca de pe lista oficiala a simptomelor si sa nu fie ascunsa de tusea productiva pe care noi, fumatorii, o mai avem din cand in cand. Nu apare.
La un moment dat in cursul noptii ma trezesc ud leoarca si cu o temperatura care simt ca-i mai mare ca pana acum, probabil undeva in zona 37.5 – 38. Nu mai pot intra in supermarket. Nasol. Noroc ca inca nu s-a facut 5 a.m. si ca la ora asta oricum n-avem voie sa umblam slobozi pe-afara, ca e virusul mai periculos noaptea si stapanirea are grija de noi. Mai inghit un paracetamol si adorm la loc.

Ziua 4
Temperatura a revenit la “normalul acestei perioade”, cum ar zice Romica Jurca, iar durerea de cap e o umbra a umbrei de ieri. Am insa muci. Cand, prin aprilie, ziceam pe feisbuc ca virusul asta provoaca muci, o proasta panicata tipa la mine de sub pat “nu provoaca muci, ucide!”. Ca asa aflase ea de la stiri. Ei bine, ramane cum am stabilit: provoaca muci.
Inca doi dintre cei cu care am stat la masa in ziua cu pricina primesc confirmari oficiale (pe care le-au cerut dupa ce ramasesera fara gust si fara miros), alti doi primesc infirmari oficiale. Eu am in continuare si gust, si miros, si pofta de mancare, si energie. Sunt pe punctul de a spune ca am si o mini-diaree, dar pana la urma fenomenul se dovedeste neconcludent. Oricum, pe lista de simptome asta figura ca periculos inainte de febra, nu dupa.
Lucrez toata ziua cu drag si spor pentru-al tarii (ei, cacat!) meu viitor. Imi dau seama ca nici macar un moment in toate zilele astea nu m-am simtit molesit sau fara chef, ba dimpotriva: mi-ar veni sa ma duc la birou daca n-as fi deja acolo, adica in pat cu laptopul in brate. Groaznic virus.
Seara remarc in treacat ca nu mai am nici febra, nici durere de cap. Din reflex, continui sa iau totusi cate un paracetamol la 12 ore or something.

Ziua 5
In dimineata asta chiar ma simt nasol. Parca si cafeaua e mai amara ca de obicei, semn ca boala asta e intr-adevar perfida, cum ziceau super-specialistii de la diji pe vremea cand inca mai deschideam televizorul, acum aproape un an. Ma simt nasol si cafeaua e mai amara pentru ca nu reusesc sa trec de nivelul 3517 la candy crush, futu-i bilutele ma-sii.
Daca as fi o maimuta etiopiana cu inclinatii spre genocid sau un arahat romanesc fara viata personala si ofticat ca voi aveti, v-as inchide in case pana cand as termina eu jocul asta care nu se termina niciodata. Iar voi m-ati aplauda.

Ziua 6
A doua zi cu zero simptome. Daca in locul meu ar fi Nelutu, ar zice ca s-a intrat in faza de platou, dar ca pericolul nu a trecut, pentru ca desi suntem pe acel trend crescator, scazand ca si intensitate a cresterii de la o zi la alta nu suntem in scadere si poate fi un val cu doua cocoase. Chiar, oare pe unde-o mai fi Nelutu? Sper ca pe un wc turcesc dintr-o halta CFR din Oltenia, cu diaree spastica si cu niste carcei cumpliti la ambele gambe.
Pentru ca pericolul nu a trecut, imi fac niste chiftele cu sos.

Ziua 7
Imi caut parola de la contul de olx, sa pun la vanzare o cutie cu botnite pe care am primit-o cadou. Oricum nu-mi folosesc la nimic. Nici altora, de altfel, dar poate gasesc un fraier care crede totusi ca-s utile si-mi da 50 de lei pe ea. Ma rog, 49 – am consumat alaltaieri una cand a venit curierul sa-mi aduca un colet, ca mi-e simpatic omuletul. Daca venea vecina de la doi altfel statea treaba, ramaneam cu stocul intact, iar intr-o saptamana – doua, presupunand ca stirile panicarde au macar un sambure de adevar in ele, poate aveam norocul sa obtin si o reducere a nivelului prostiei de pe scara si de pe planeta.
Trebuie sa fie un pic trist pentru aia care poarta botnita conform regulamentului si sunt convinsi ca asta ii ajuta, dupa care stau intr-un spatiu inchis cateva ore cu niste prieteni sau cu niste colegi sau cu familia si hop! se trezesc arestati la domiciliu pentru doua saptamani. N-a luat nimeni virusul asta mergand pe strada (eventual intre 23 si 5), oricat cacat ar manca unii sau altii pe tema asta. Eu mananc chiftele cu sos si ma felicit ca in ultimele 8 luni am folosit o singura botnita pe care nici macar n-am dat bani. E in torpedou, tot pe aia o s-o folosesc si in continuare, iar cand se termina regimul asta de penitenciar imbecil o sa-i dau foc si o sa trimit cenusa la IGSU, sa-i faca test PCR, sa tipareasca rezultatul pe un carton A0 de 300 g/mp, sa-l faca sul si sa si-l bage Arahat in cur. A, plus ca nici nu-s arestat la domiciliu, am stabilit deja ca n-am studii care sa-mi permita sa efectuez cu succes teste de sarcina, deci n-am nimic. Well, de fapt chiar n-am nimic.

Ziua 8
E misto sa nu vezi ovine cu botnita atatea zile, dar am inceput sa cam amortesc. Mai am un test de-ala pe care nu stiu sa-l fac si cred ca o sa-l fac maine.

Ziua 9
Am pierdut sarcina.
Evident ca nici rezultatul asta nu exista, asa cum n-a existat nici primul, deci pa. Case closed.

 

In aceasta grea incercare am fost permanent indrumat de lumina calauzitoare a celui mai grijuliu dintre pamanteni, inegalabilul si neinlocuibilul Arahat, fie sa-l tina vesnic Allah acolo unde merita*. Daca n-ar fi existat deciziile lui stralucitoare, cuvintele lui care mi-au deschis ochii si mintea, probabil m-as fi lasat pe mana vreunei institutii pe care o conduce, m-ar fi testat unii care au voie sa foloseasca dispozitive medicale complicate, as fi asteptat cu saptamanile un telefon de la DSP, poate in cele din urma as fi fost internat si as fi murit ca prostul intr-un spital romanesc.
Asa insa, am trait sa-ti pot marturisi tie, ca unui tovaras de celula: de fapt am avut un cacat de gripa mai usurica, dar care m-a tinut trei zile in loc de una singura, cum eram obisnuit.

 

*Intr-o puscarie umeda, cu pula lui Banicioiu infipta-n cur, ca se merita unul pe celalalt de la Colectiv incoace si in felul asta poate fute si ala in sfarsit o curva care nu-l refuza.