Unora le e frica. Altii nu sunt ce par a fi.

S-ar putea sa nu fie evident la prima vedere, dar a inceput sa li se faca frica. Asta arata masurile care intra in vigoare azi: chiar daca sunt restrictii in plus (cea mai absurda fiind aia legata de programul magazinelor – bravo, arahat, poti sa-ti mai treci o imbecilitate in cv!), sunt mult mai putine decat si-ar fi dorit martorii lui covid din guvern si din afara lui, cu sus-numitul la loc de frunte, urmat de gruparea userista de la Sanatate. Vasile* nu-i un prost si, in plus, tinde sa devina tot mai politician, daca mi se permite sa transform un substantiv intr-un adjectiv**; sunt convins ca rapoartele realizate de analistii anumitor institutii ii arata cum volumul de abur creste zilnic in oala sub presiune.
Si nici macar nu trebuie sa fii prim-ministru si sa primesti astfel de sinteze ca sa vezi ca tot mai multi oameni au cam ajuns la limita rabdarii. Cu exceptia celor cu adevarat cretini sau a celor atat de spalati pe creier de propaganda din ultimul an incat poarta doua botnite si-n somn, acolo sub pat, restul nu mai pot fi dusi cu zaharelul (“hai, doar doua saptamani”, “hai, doar pana-n vara”, “hai, doar pana-n toamna”, “hai, doar pana iese vaccinul”, “hai, doar inca putin”), s-au saturat de restrictii absurde care n-au dat rezultat nicaieri, de isterie nejustificata si de minciuni. Si de botnite. Oricat s-a incercat inducerea in subconstientul oamenilor ca asta e “noua normalitate”, in realitate nimeni nu-i dispus sa accepte asa ceva, toti vor revenirea la singura situatie care poate fi catalogata ca “normalitate” (bineinteles, toti mai putin cretinii ca arahat, care si-ar dori perpetuarea la infinit a situatiei actuale, ca sa-si poata spune cand se uita in oglinda “am o puta mica, e adevarat, dar sunt indispensabil pentru societate, unic, inegalabil si de neinlocuit”). Ba chiar si elemente din unitatile “fidele” din [asa-zisa] presa, gen hotnews, au inceput sa dea semnale ca se gandesc sa fuga de pe corabie.

Doua lucruri (in afara de propaganda) au impiedicat pana acum izbucniri mai serioase:
1) oamenii care au suficient spirit civic incat sa fie dispusi sa iasa in strada sunt, in general, votantii USR, apoi cei ai PNL – pesedistii ies doar cand ii suna aia si le spun sa fie prezenti maine dimineata la autocar; inevitabil, niste mecanisme psihologice pe care le poate explica mai bine un specialist in domeniu ii face pe indivizii respectivi sa fie mai indulgenti cu “guvernul lor”; e greu sa-ti spui ca trebuie sa iesi in strada impotriva celui pe care l-ai votat cu trei luni in urma, o jumatate din creierul tau iti va spune ca nu puteai fi atat de prost incat sa votezi un prost care ia decizii atat de proaste. Ca sa verificam teoria asta e suficient sa ne imaginam cat de mult ar fi sustinut restrictiile oamenii respectivi (sa le zicem peneleseristi) daca la putere ar fi fost Dragnea, iar ordonantele care le interzic sa umble noaptea ar fi fost semnate de Ciordache.
2) Sosoaca. Pare ciudat, dar nu e. Si oricata galagie ar face ea impotriva restrictiilor, Arafat & co. sunt extrem de bucurosi ca ea e cea care face galagie. Atat de bucurosi incat daca Sosoaca n-ar fi existat, ar fi inventat-o. Oh, wait!
Imediat dupa alegeri, multa lume s-a intrebat “de unde pula mea au aparut astia de la AUR si cum au facut de-au ajuns la scorul asta?”. Unii au venit cu varianta Moscova, care are o traditie in sustinerea formatiunilor nationaliste si autoproclamate anti-sistem, si intr-adevar e posibil ca unii de acolo sa aiba/sa fi dezvoltat intre timp relatii pe ruta respectiva. Altii insa – si tind sa le dau dreptate astora – au mizat pe un “laborator intern”. E irelevant in discutia de acum scopul primordial al experimentului, n-are legatura cu isteria covid. Important e faptul ca un omulet creat in laborator pentru un scop poate fi folosit in orice alte scopuri (atat timp cat reusesti sa-l tii sub control, desigur). Si chiar daca Sosoaca a iesit intre timp din partid, ea poate fi in continuare utila pentru a bloca initiative anti-restrictii prin simplul refuz de asociere: ce om normal la cap ar vrea sa fie considerat “fan Sosoaca” participand la proteste cu aceeasi tinta ca alea pe care le organizeaza individa respectiva?! De asta au si fost bagati de la bun inceput in aceeasi oala de catre unitatile de propaganda de tipul UM Digi24 toti cei care aveau si au ceva impotriva restrictiilior – libertarieni, anarhisti, antivaxeri, fundamentalisti religiosi, rationalisti, conspirationisti etc.: chiar daca unii dintre ei au argumente pe deplin valide, verificabile si logice daca sunt analizate independent, simpla asociere cu ceilalti ii murdareste si le anihileaza valoarea. Daca pui o picatura de apa de izvor intr-un butoi de rahat, rezulta un butoi de rahat. Daca pui o picatura de rahat intr-un butoi cu apa de izvor, rezulta tot un butoi de rahat. Postaci coordonati din acelasi loc au umplut forumurile, sectiunile de comentarii si paginile de social media cu mesaje care sa alimenteze aceeasi imagine: oricate argumente si oricata dreptate ai avea, daca esti impotriva restrictiilor esti “fan Sooaca”.

Dar situatia asta nu va dura la nesfarsit, iar asta o inteleg toti cei care vor sa mai faca politica si dupa ce isteria se termina.
La un moment dat, unii vor reusi sa-si delimiteze vocile de cele ale Sosoacai, moment in care bula asta de protectie in spatele careia stau acum sustinatorii puscariei colective se va sparge si va disparea, asa cum merita.
La un moment dat, un numar semnificativ dintre sustinatorii partidelor care azi guverneaza nu se vor mai putea convinge pe ei insisi ca alesii lor nu sunt niste dobitoci obsedati de restrictii care le fut viata din toate punctele de vedere fara motiv (sau cu motive fie puerile, fie de un socialism gretos***); vorbim in general despre oameni activi, multi dintre ei din domeniul privat, adica fix cei pe care interdictiile de tot felul ii lovesc cel mai rau. La un moment dat se vor satura sa fie sacrificati in numele unei “solidaritati” pe care, de fapt, nimeni dintre cei catre care se presupune ca ar fi indreptata aceasta solidaritate n-a cerut-o.
La un moment dat nu vor mai fi bani.
Majoritatea oamenilor au inteles deja, de fapt stiu prin natura lor, ca “viata” nu inseamna sa mergi la munca, sa intri in casa la 6 si sa stai acolo pana a doua zi cand iesi din nou la munca. La un moment dat, unii dintre ei vor deveni vocali si vor striga asta. Sau mai rau.

De momentele astea le e frica: le vad apropiindu-se, isi dau seama ca-s inevitabile.
Si nu sunt singurii carora a inceput sa le fie frica.
Lui Merkel i-a fost frica (nu pentru ea, ci pentru partidul ei, pe care il asteapta niste alegeri in doar cateva luni, iar perspectivele deja nu par a fi prea vesele) si a renuntat acum cateva zile la niste restrictii mai dure pe care le avea in cap. Macron e relativ safe, are alegeri abia anul viitor, dar faptul ca Le Pen e deasupra lui de o jumatate de an si se tot indeparteaza nu poate fi comod; de asta (ca doar nu dintr-un motiv stiintific) le-a si dat voie oilor sa iasa din staul pana la ora 19, fata de 18 cat era pana acum; un pas mic, dar avand in vedere cat de putin dornica e stanga sa [re]acorde libertati, merita remarcat. In Olanda, Rutte a castigat chiar daca a pus tunurile cu apa si bastoanele pe manifestanti, dar cazul lui e mai degraba o exceptie. In Spania, socialistii sunt stresati, in mai probabil vor pierde Madridul plangand. Politicienii europeni se uita inclusiv la patania lui Netanyahu, care cu tot succesul fenomenal in campania de vaccinare, n-a reusit sa castige alegerile de luna asta.
In Romania, teoretic, situatia nu-i de natura sa-i ingrijoreze pe cei de la putere: urmatoarele alegeri sunt peste ani buni, pesedistii sunt vraiste, dictatura ar putea continua linistita pana prin toamna lui 2023. Dar daca mamaliga explodeaza pe strada, data alegerilor si sondajele de opinie devin irelevante. Penelistii sunt mai versati si isi dau seama de pericol, nu-i prima data cand traiesc teama de a disparea de pe scena la fel ca taranistii. Sunt si cei mai avantajati in momentul asta: Vasile e sef la guvern, arahat nu-i de-al lor, iar useristii s-au pozitionat brutal pro-restrictii. Arahat va fi primul aruncat ca hrana pentru caini in arena (oricum era pe faras inca de anul trecut, norocul lui a fost ca a aparut cacatul asta de virus fix atunci), dar nu stiu daca-i suficient: intr-o lume normala, indivizii ca el ar trebui judecati, condamnati si inchisi printre caini. Useristii vor fi urmatorii, chiar daca majoritatea parlamentara pare atat de fragila incat sa faca lucrul asta improbabil astazi: pe langa inutilul Nasui, Voiculescu e probabil cap de lista la remaniere; e baiat bun, dar cand te certi cu toti din jur (inclusiv cu unii dintre ai tai) si nu faci mai nimic concret (postarile pe feisbuc nu se pun la “lucruri concrete”), unul ca Vasile, care are creierul de forma unui excel cu indici de performanta, kpi-uri si altele asemenea, se gandeste automat sa te dea afara.

Dar asta prin vara. N-as pune neaparat un pariu, dar parerea mea e ca prin mai vor incepe discutiile, prin iunie-iulie deciziile. Pana atunci, inca mai au o marja de lucru: afara inca-i racoare, oamenii nu simt acut nevoia sa iasa si sa stea pe terase peste orele din creierul redus dimensional al arahatului, n-au programate concedii, Sosoaca inca face galagie mai mare ca ei, propaganda inca isi face efectul. Probabil vor folosi ragazul asta pentru a incerca sa se pozitioneze ca fiind aia care incearca sa-i tempereze pe covitalibani.
Pentru ca nervozitatea creste, iar frica odata cu ea.

 

 

 

 

* despre Cîțu vorbesc aici – cum, nu stiai ca-l cheama Vasile?

** in realitate, mi se rupe daca mi se permite sau nu

*** pleonasm

Leave A Comment

nineteen − nineteen =

Advertisment ad adsense adlogger