Cum, leprelor, azi nu mai e drogatul, betivul, nesimtitul si arogantul de ieri? Sau, mai bine spus, de acum cativa ani – pentru ca ieri uitaserati de mult ca exista? Nu va doare ipocrizia asta mizerabila? Nu, e clar ca nu va doare, altfel s-ar auzi un urlet urias deasupra patriei.

E usor sa te smiorcai online, nu? Sa te prefaci ca suferi mult, atat de mult incat sa mai primesti un like de la altii ca tine sau sa-ti mai creasca un pic traficul pe blog pentru ca ai vazut pe google trends ce se cauta azi. Nu la fel de usor era sa-i fi spus chiar lui, pe cand traia, ce insiri astazi, sunt sigur. Sau sa fi deschis gura atunci cand stapanilor tai le devenise incomod. Ah, sau atunci calculasei ca-i mai bine sa ti-o tii inchisa pentru ca tocmai se elibera un loc in care sa-ti poti manifesta tu mediocritatea? Atunci tine-ti-o inchisa si acum, javra. In ciuda a ceea ce ai reusit tu sa retii din istoria indulgentelor vandute de popi in Evul Mediu, pacatele nu se spala asa, iar Dumnezeu se pisa pe postarile tale de pe feisbuc.

Nu-i primul care s-a simtit alungat din lumea aia tocmai de ipocrizia si de ticalosia pe care azi vi le manifestati atat de gretos, nu-i primul care e alungat din lumea asta in timp ce statea singur, in lumea lui. Eu mai stiu inca unul, cel putin la fel de bun sau de rau, si or mai fi si altii. Meritati sa sugeti un codrin pentru fiecare dintre ei. Zilnic.

Sunt convins ca daca v-ar vedea acum, ar vomita ore in sir.
Si daca as fi in locul lui azi – sau daca v-ati manifesta si in privinta mea la fel, cand o fi sa fie – as veni noaptea sa va mut mobila prin casa pana cand ati reusi sa faceti singurul lucru cu adevarat util pentru mine si pentru univers: un infarct.