Se da o ceapa mai marisoara (sau doua mai mici). Daca tot s-a dat, se ia si se taie fin.
Se ia o caserola de pulpe dezosate si se taie (nu caserola, ci pulpele, bine ca esti tu destept) intr-un soi de cubulete cu latura de 1-1.5-2 cm. Nu folosim piept de pui, ca nu ne batem joc.
Se taie si un ardei rosu gras tot cam asa.
Ardeiul slab si iute il taiem altfel. Adica il maruntim atat de tare incat urmatoarea subdiviziune ar fi o pasta.
Ulei in oala, aruncam peste el ceapa, sa-i treaca nervii. Dupa ce s-a calmat, trantim si carnea, cu sare, piper si ardeiul iute de mai sus. Punem si 75% din ardeiul gras. Amestecam din cand in cand, pana se face.
Ca sa nu ne plictisim pana se face, intr-o alta oala mai mica mai punem niste ulei, in care aruncam o lingura si jumatate de faina de grau. Amestecam ca sa nu ne trezim cu diverse cocoloase lipsite de farmec, dupa care adaugam doua lingurite de boia dulce, una de oregano, una de chimen pisat, doua de praf de usturoi si patru de chili. Sau sase. Plus o lingurita de sare – daca simtim nevoia, mai adaugam mai tarziu. Amestecam iar, ca pericolul cocoloaselor n-a trecut. Turnam doua cani de stock de pui si lasam sa fiarba incet, cat mai invartim in prima oala, in care putem sa punem deja si restul de 25% din ardeiul gras. Cand incepe sa se ingroase (pana atunci avem timp sa deschidem o cutie de fasole rosie, s-o scurgem, s-o clatim si s-o punem la indemana), ajungem la concluzia ca tocmai am facut o salsa de enchilada. Mai potrivim de sare daca-i cazul si desfacem punga cu tortillas de maiz. Putem folosi si tortillas de grau, da’ asta ar insemna sa nu acordam suficient respect traditiilor aztece.
Daca ai un ajutor de bucatar, in momentul asta ar trebui sa ai deja un castron plin cu branza data pe razatoarea mare: gouda si – neaparat! – cheddar. Daca n-ai, ti-o razuiesti singur.
Ungem prima tortilla cu sos, punem un rand de fasole, deasupra bucati de carne, deasupra branza. Rulam fin, sa iasa o clatita pe care o punem in tava (tapetata cu hartie de copt daca-i mai prostuta, doar unsa cu ulei daca-i de fonta). Ne trece prin minte ca data viitoare am putea sa punem peste fasole si niste avocado sfaramat grosier, cu furculita.
Repetam.
Repetam.
Repetam.
Repetam.
Repetam.
Repetam.
Repetam.
Nu mai repetam, ca am terminat cele 8 tortillas din punga. Ungem cu sos toate “clatitele” din tava, deasupra aruncam in devalmasie branza care ne-a mai ramas si introducem recipientul in cuptorul preincalzit la 180 de grade. Celsius. 350 Fahrenheit. Undeva sub treapta 5 la cuptoarele antice.

20 de minute mai tarziu (hai, 25 – ne orientam si noi dupa cum arata, ca doar nu traim in padure), extragem si punem in farfurie. Cu grija, sa nu distrugem structura la care am muncit atata si sa ne lasam timp sa admiram cum se intinde branza topita. Daca am fost prevazatori, berea e deja pe masa. Daca nu, s-ar putea sa fie grav, ca nimeniĀ nu mai are chef sa se ridice de pe scaun ca sa mearga pana la frigider. Plus ca s-a facut deja o liniste pe care ti-ar fi jena s-o intrerupi.
E liniste pentru ca nu mai e nimic de spus. Nada de nada.
P.S.: S-ar putea sa te mire ca am pus articolul asta sub “boys’ toys”. Da, adevarul e ca s-ar inscrie in categoria “men’s toys” (:-p), dar mi-a fost lene sa modific structura meniului)
Leave A Comment