Vine o zi in viata unui om cand isi da seama ca-i o blasfemie sa pastreze niste minunate cigars in aceleasi conditii in care tine si tigarile cumparate de la colt. Mai ales daca le-ai luat tu insuti de la mama lor cubaneza, adica dintr-o Casa de Habanos (o sa-ti povestesc in curand si despre asta), intelegi rapid ca fapturile astea delicate merita respect si atentie, macar sub forma unei umiditati constante. Daca vrei sa te bucuri de ele, nu le lasi nici sa se usuce si sa capete un gust aspru si deranjant pentru gatul tau, nici sa se umple de umezeala (si, eventual, de mucegai) ca sa tragi din ele ca dintr-un furtun infundat.

Ca sa trecem de la metafore la cifre, conditiile optime de pastrare sunt 70 de grade Fahrenheit (adica 21 de grade Celsius) si 70% umiditate. Iar daca temperatura pe care o avem de obicei in casa se inscrie in marja acceptabila (19-23 de grade), umiditatea nu-i niciodata la nivelul la care trebuie: in cea mai mare parte a timpului e fie prea umed, fie prea uscat (mai ales ca avem si aparate de aer conditionat care cu asta se ocupa, sa scoata umezeala din atmosfera). In ultimele trei luni, de exemplu, eu am avut constant intre 50 si 55%, adica muuult sub nivelul minim de 65%.

Solutia, evident, e un humidor. Dar pentru ca unul decent, captusit pe interior cu lemn de cedru spaniol, costa de la 200 de lei in sus si poate n-ai chef sa dai banii astia fix in ziua despre care vorbeam la inceput, poti sa-ti construiesti singur unul low-cost, macar ca rezolvare temporara.

Materiale:
– o cutie de table (cost zero in cazul meu, ca aveam prin casa una in plus, dar pe emag costa 35 de lei daca nu ajungi sa iei una de la tarabele cu “produse traditionale” de pe marginea drumurilor)
– un higrometru (pe al meu am dat 23 de lei aici)
– un umidificator (35 de lei, de la acelasi magazin – dar daca vrei sa micsorezi costurile si mai mult poti folosi niste granule de silica din alea pe care le gasesti in cutiile cu produse electronice, gasesti instructiuni pe net)
– banda de etansare (am gasit la Dedeman ceva de genul asteia, doar ca maro: 4 lei/m; adica 4 lei pentru doi metri, pentru ca-i dubla)
– apa distilata (3 lei sticla de un litru).

Ustensile:
marker, bormasina manuala (sau orice alt dispozitiv care iti permite sa dai niste gauri in cutia de table), cutit/foarfece/cutter, pila semirotunda, super-glue.

Procedura, pe scurt:
– se traseaza pe cutie conturul partii inferioare a higrometrului
– se dau cate gauri incap in interiorul cercului, dupa care se indeparteaza restul de material cu ajutorul cutitului si al cutter-ului in asa fel incat sa rezulte o gaura aproximativ rotunda si aproximativ de dimensiunea higrometrului (un pic mai mica)
– se finiseaza incet gaura cu pila pana ajunge perfect rotunda, verificand constant sa devina prea larga
– se fixeaza higrometrul cu super-glue
– se lipeste banda de etansare pe marginea cutiei
– se toarna cateva picaturi de apa distilata pe granulele din umidificator, care trebuie lasate cateva minute sa absoarba cat au nevoie, dupa care se scutura excesul de apa
– se lipeste umidificatorul in cutie (al meu are o talpa metalica cu banda dublu-adeziva, iar recipientul in care se afla granulele are un magnet, ca sa poata fi scos si fixat la loc usor cand ai nevoie sa mai adaugi apa, adica o data la cateva saptamani)
– se inchide cutia si se lasa asa cateva ore (eu am lasat-o peste noapte), pentru ca umiditatea sa ajunga la nivelul optim
– se introduc trabucurile in cutie, mai putin unul care se aprinde si se savureaza impreuna cu un Bushmills, pentru ca meriti.