Continua sa urce. Sau continua sa spere ca urca. “Ieri” devenise “alaltaieri” sau “acum un secol”, nu mai conta. Ar fi contat, poate, daca ar fi avut cui sa-i spuna - sau daca ar fi existat un punct atat de fix incat sa-l poata lua ca reper, asa cum stramosii lui fixasera pe cer Steaua Polara sau Crucea Sudului atunci cand incercau sa descopere lumea si pe ei insisi. “Dati-mi un punct de sprijin si rastorn pamanatul”, ar fi spus cineva, undeva in istorie, undeva pe pamantul asta. Nimeni nu reusise sa gaseasca acel punct. Nici el. Nu exista decat [...]