Nu reusesc sa inteleg ce afectiune neuronala ii face pe romani sa aplaude cand aterizeaza avionul in care se afla. Una grava, oricum. Si care ma face (alaturi de alte manifestari mioritice stupide sau necivilizate) sa evit sa vorbesc in romana de fiecare data cand ma aflu intr-o alta tara, in preajma unui grup de conationali. Ar mai fi si altele, dincolo de lanturile de aur atarnate in jurul unor gaturi bronzate (la soare sau genetic) sau de hainele cu sclipici despre care tarfele cred ca sunt vesnic la moda: strigatele catre varul Vasile aflat in celalalt capat al avionului, valizele imense [...]