Aproape ca nu-si mai amintea cum arata si ce gust are ploaia, atat de departe in amintiri se afla ultima picatura care isi sapase un drum doar al ei in sarea de pe obraji. De fapt, se intamplase o singura data. Nu se afla printre dunele in mijlocul carora traiau cei din tribul lui, ci departe, intr-un loc intins si pustiu, unde mersese pentru a putea vedea fara oprelisti in orice directie ar fi vrut. Ploaia fusese dulce si racoroasa, nu sarata. Durase insa putin. N-ar fi putut acum sa spuna cat: un minut, o ora, o jumatate de zi; [...]