Nu reusesc sa inteleg ce afectiune neuronala ii face pe romani sa aplaude cand aterizeaza avionul in care se afla. Una grava, oricum. Si care ma face (alaturi de alte manifestari mioritice stupide sau necivilizate) sa evit sa vorbesc in romana de fiecare data cand ma aflu intr-o alta tara, in preajma unui grup de conationali.
Ar mai fi si altele, dincolo de lanturile de aur atarnate in jurul unor gaturi bronzate (la soare sau genetic) sau de hainele cu sclipici despre care tarfele cred ca sunt vesnic la moda: strigatele catre varul Vasile aflat in celalalt capat al avionului, valizele imense transformate in bagaje de mana pentru a nu plati 8 euro in plus in contul bagajelor de cala, inghesuiala de la urcarea sau coborarea din avion. Aplauzele tind sa devina, insa, o expresie unica pe glob a unei subspecii care s-a intalnit cu civilizatia cu vreo trei decenii mai devreme decat era pregatita. Interesant e, insa, ca n-o vezi peste tot: daca mergi de la Oslo la Bucuresti, de exemplu, e liniste si pace. La fel (asta e si mai interesant!) pe cursele interne. Problemele apar in avioanele care merg spre/dinspre Italia, Spania sau UK sau pe cursele charter de vacanta care ii duc pe fostii beneficiari ai biletelor “de sindicat” catre Turcia sau Grecia. Saltul de la Amara, Eforie Sud sau Baile Felix la Paralia Katerini poate provoca traume serioase, din cate se pare.
Daca n-ar fi o manifestare idioata, ar putea fi amuzanta. De altfel, multi straini chiar se amuza cand aud aplauzele – asta dupa ce se intreaba mirati ce dracu’ ii face pe unii sa fie atat de entuziasmati, in conditiile in care avionul a aterizat ca de obicei, nici mai bine, nici mai rau, afara nu e furtuna, pe pista nu sunt nici mormane de zapada, nici militari inamici si n-am trecut prin nici un pericol din care sa fim salvati in ultima secunda de o manevra spectaculoasa a pilotului.
Da’ chiar, romanasii nostri aplaudaci nu se intreaba niciodata de ce strainii de langa ei nu se manifesta la fel?
Bai fratilor (n-o luati ad literam, nu suntem frati si ma bucur ca e asa), treaba pilotului e sa ridice un avion in aer, sa-l duca din punctul A in punctul B si sa-l aseze frumos pe pista, la destinatie. Evident, nu e la indemana oricui chestia asta, da’ – simplificand – omul face acelasi lucru ca si soferul de pe autobuzul care va transporta de la voi acasa pana “la oras” si inapoi, pe vremea cand inca nu aveati “permesso di soggiorno”, “permiso de trabajo y residencia” sau “residence permit”. Si pe soferul ala il aplaudati cand ajungea la Faurei, la Buhusi sau la Crevedia? Parazitii aveau un vers care se asorteaza: “taranul de oras e cel mai prost animal”.
Si asa sunt o groaza de restrictii si reguli pe care trebuie sa le respecti din momentul in care intri intr-un aeroport si pana cand iesi – una in plus nu mai conteaza: sincer, astept cu nerabdare ziua in care seful insotitorilor de bord o sa ne anunte ca in avion este interzis si aplaudatul, nu doar fumatul si folosirea telefoanelor mobile.
Va asigur ca nu sunt un obicei romanesc aplauzele la o aterizare foarte reusita. Se practica in foarte multe tari.
Este insa un obicei romanesc prost sa aplauzi atunci aterizarea a fost normala. Ei nu fac diferenta, tantalai.
Hahahahahaha….da uai! Ai dreptate. Cind a aterizat avionul la Frankfurt ( Baaaaaaa Frankfurteeee ‘ai incoace uai! hahahaha) m-am speriat. Clampaneau din palme imbecilii de parca il vazusera pe Ceasone alive!
Insa pina la Frankfurt a fost cumplit!
De cum am vazut o gashca de vreo 20 de imbecili in aeroport la Bucuresti am zis “Fratzica, la norocul pe care il am sigur calatoresc cu boii in avion”!
Exact asa s-a si intimplat!
Mai omule, in cazul in care calatoresti pentru prima oara cu avionul si dai de vite din astea esti un om terminat! Ti se taie pe veci pofta de a mai pleca vreodata din Romania via Otopeni.
Inchipuie-ti 20 de glanetashi (pesemne se duceau la munca in Germania) ocupind aproape tot rindul din dreapta si care bineinteles ca nu s-au asezat conform preferintelor de la inceput asa ca a inceput circul :
– “Gica! Uai Gica uaaaai !(Gica era primul de linga “shofer” … presupun ca in RATA Cimpulung – Solca – Siret era obisnuit sa dea din coate ca sa fie el primul linga shofer si sa-l futa pe ala la cap cu tot felul de remarci cretine!)
– “Shi vrei uai? Stai draculu’ linistit”
– “Gica , ai luat de acasa papucii aia de la costumu’ di mire? Poati ti insori uai ! HA-HA-HA”
Dupa vreo 2 minute :
– “Gica! Dormi uai? Scoala uai ca miine pe vremea asta esti la munca uai ! HA-HA-HA”
– Si ce uai ? Ci ti rizi ca bou’? Di parca tu ai fi la bal ! HA-HA-HA. Taci dracu’ din gura. Iaca vine asta cu bierea uai ! Sa-ti mai las si tie uai ? HA-HA-HA”
– “Ari bieri uai? Da’ v-un rachiu oari nu ni da, ua??”
Risete generale , invalmaseala de cuvinte … deh … toti glanetzii s-au incalzit brusc cind veni vorba de macheala!
Cretinii mai din spate s-au ridicat brusc in picioare de parca voiau sa verifice si fie siguri ca ajunge macheala si la ei !
In toata invalmasheala asta il urmaream atent pe unui din cocalari care minca ….CARAMELE! hahahahahahaha.
Minca bizonu’ caramele si strecura hirtia de ambalaj de la fiecare din ele printre scaune. O facea atit de subtil incit respectiva doseala facea chestia asta si mai de prost gust decit era!
Dupa ce a terminat caramelele ( el n-a prea dat dume in timp ce glanetzii isi faceau de cap cu glumele de prost gust pentru ca , se-ntzelege, imbecilul avea gura plina) ceea ce a facut m-a rupt in doua si mi-a adus aminte de boiii pe care i-am avut in armata.
Ei bine … a cascat cu zgomot ( fapt care a stirnit alte remarci marlanesti din partea bizonilor din echipa) si plescaind din limba, in timp ce dadea capul pe spate de placere … se scarpina cu o mina cit o grebla drept la coaie aruncind si el o intrebare nu din curiozitate ci ca sa se faca si el remarcat :
– “Uai, oare am facut juma’ di drum pina acu’?”
Evident o ora intreaga cit a durat zborul au continuat in felul asta.
Ma bucura ideea ca nu vom fi in acelasi avion catre Chicago desi odata ajuns in Chicago nu m-am putut abtine sa nu rid putin la gindul “Oare ce ar face ei aici pe aeroport?”
Iti inchipui cam in ce fel ar fi urlat dupa bagaje?hahahahahahahaha
Asta-i piesa, fratzica!
Vrei progres?? Esti nebun numai daca ti-l inchipui. Cu specimene din astea in ecuatie progresul e undeva la infinit… imposibil de atins chiar cu puterea gindului!
ar fi tare ca la un moment dat sa se ridice unu’ de pe scaun, sa ia o punga de la Cora in mana si sa inceapa sa stranga bani de la ailalti romanasi. dupa aia sa faca banii sul, sa-i lege cu-n elastic de bani si sa-i bage in buzunarul lu’ nea pilotu’. spaga. sa-i puna bine pe izlaz.eventual sa-i puna mana pe fund si insotitoarei de bord. sa aiba ce povesti acasa.:)))
“Taranul de oras” nu circula cu avionul in tara. Tocmai de asta nu exista nici manifestarile respective. De ce nu circula “la inaltime” ? Pentru ca e un parvenit autentic. El va folosi intotdeauna acea masina 4×4 cu numere straine pentru a plimba cu ea pe trotuare, pentru a si-o parca in locurile pentru handicapati, pentru a bloca porti de garaj, sau pentru a stationa pe trecerile de pietoni…ca doar el vine din America, Spania, Italia sau Franta , iar lui i se aplica alte legi, pentru ca plateste politia in euro sau dolari :). Intr-un fel ii inteleg :))…dupa cersitul din strainatate trebuie sa-ti satisfaci si orgoliul, nu? Unde altundeva daca nu in Romania…