“Sper ca nu vorbiti serios cand spuneti ca legile ar trebui dezbatute in strada.”
de asta am si pus ghilimele acolo: “strada” in sensul de “oamenii obisnuiti”, de “agora”, de “dezbatere publica” (asa cum am spus in continuarea frazei).

o sa-i dau oricui “foarte bine” atunci cand ataca un om – orice om – care se opune unui principiu pe care eu il consider fundamental corect (desfiintarea monopolului de stat, in cazul de fata). si eu imi atac prietenii atunci cand sustin lucruri [care mi se par mie] tampite, chiar daca mai devreme i-am laudat pentru ca au sustinut lucruri [care mi se par mie] corecte. eu nu apar un individ pur si simplu, orice ar face (simply not my style), ci punctual, in functie de ideile/principiile care coincid sau nu cu ale mele (valabil si in ceea ce-l priveste pe Basescu, si in ceea ce priveste pe oricine altcineva, fara discriminare).

“[…]de ce nu a continuat sa-si apere in fata strazii punctul de vedere[…]”
n-am de unde sa stiu. dar probabil pentru a nu inflama si mai mult spiritele. sa nu uitam ca e un politician – si orice alt politician ar fi procedat exact la fel, daca nu era nebun.
in plus: daca sustinea in continuare proiectul, nu era bine, nu-i asa? ca doar de asta iesise lumea in strada. intr-un mod interesant, nici faptul ca a raspuns la cererea “strazii” si a cerut retragerea proiectului n-a fost bine. cum ar fi fost bine, de fapt?
de fapt, nu-i interesant, e doar penibil. si e valabil si in cazul interventiei jandarmilor: daca interveneau mai “in forta” (asa cum s-a intervenit in alte tari aflate ceva mai la vest decat noi), apareau imediat indignatii TV de serviciu care sa strige “represiune!”, “dictatura!” etc.; asa, au aparut imediat vocile care strigau “demisia! n-au fost in stare sa-i opreasca pe huligani” sau “au facut asta ca sa-i lase pe aia rai sa discrediteze revolutia noastra”. oricum ai da-o, nu-i bine. yeak!

“pentru ca ii lipsesc trei calitati pe care domnul Raed Arafat le are: educatie, onestitate si curaj”
nu sunt avocatul lui Basescu, dar o sa raspund si la chestia asta, pentru placerea discutiei :):
educatia nu-i lipseste, ca n-a terminat doar 8 clase, ci o scoala care nu-i nici pe departe una dintre cele mai usoare. desigur, e educat in domeniul sau de expertiza – asa cum probabil nici Arafat, nici dvs. (nu stiu, sa fiu corectat daca gresesc), nici eu nu suntem educati in domeniul fizicii atomice sau al limbii proto-indo-europene. nici “educatia” in sensul “celor 7 ani de-acasa” nu cred ca ii lipseste (nu i-am cunoscut parintii, dar ceva ma face sa cred ca erau la fel ca ai mei sau ca ai dvs.). uneori e mai abrupt in manifestari, dar sa nu uitam ca asta a fost unul dintre lucrurile care l-au facut presedinte: si pentru faptul ca obisnuia sa spuna lucrurile asa cum ii treceau prin cap a fost votat, in detrimentul altora care afisau o asa-zisa “diplomatie” eleganta (sau aroganta, dupa caz) dar lipsita de continut.
onestitate? la fel de multa ca a oricarui politician. Arafat nu e politician, deci am putea sa-i acordam o nota in plus.
curaj? am raspuns mai sus: nu e vorba de curaj, ci de calcul politic. iar daca ar fi sa facem o comparatie in privinta curajului intre cele doua personaje, n-as sti ce sa spun – ca n-am vazut nici o dovada de curaj din partea lui Arafat. ba dimpotriva, as spune.

@scepticul de serviciu: nu e deloc la prima impresie: m-am uitat pe proiectul de lege si dincolo de faptul ca multe lucruri erau lasate pe seama legislatiei secundare (o chestie pe care o consider periculoasa), din punctul meu de vedere consecintele noilor prevederi erau ok. de altfel, sunt sigur ca – intr-o forma sau alta – vor aparea si in noul proiect de lege. nu-mi fac iluzii ca vor rezolva toate problemele din sistem, dar cu siguranta vor aduce un plus. dar subiectul acestui articol nu e noua lege – despre asta am vorbit in articolul precedent (vezi si mai jos).

@Dan Ghenea: mi-e teama ca vorbim despre subiecte diferite (drept urmare, n-aveam cum sa ocolesc nimic).
eu am vazut ca oamenii au iesit in strada pentru a-l sustine pe Arafat in opozitia lui fata de proiectul de lege, opozitie care a fost atat de puternica incat a demisionat (un gest firesc, de altfel: cand nu mai esti de acord cu politica Executivului – sau a companiei, sau a cercului de prieteni – din care faci parte, pleci). motiv care, intre timp, a si disparut, pentru ca demisionarul s-a intors pentru a continua o discutie pe care o parasise in termenii “nu e nimic de vorbit pe tema asta, legea pe tema sistemului de urgenta e perfecta si nu trebuie modificat nimic”; dar asta e deja o alta poveste.
Basescu a aruncat discutia in strada? foarte bine! discutia trebuia sa ajunga “in strada” – pentru ca un proiect de o asemenea importanta trebuie dezbatut public. problema e ca “strada” nu a inceput o discutie. ci doar recitarea (si reciclarea) unor sloganuri si un concurs de aruncare cu bordura. de fapt, “strada” nu doar ca n-a discutat, dar nici macar n-a citit un rand din legea aia, a luat totul “de-a gata”. asta era subiectul articolului.