Bancul original era cu un inginer si un caine, dar azi merge sa-l adaptam: amandoi au priviri inteligente, dar nu stiu sa se exprime.
Cel putin la fel de importanta ca ideea e modul in care o formulezi – iar chestia asta i-a scapat lui Vosganian, la fel cum le-a mai scapat si altora; un caz celebru care-mi vine acum in minte e ideea lui Cioroianu de a cumpara o bucata de desert unde sa-i expulzeze pe tiganii care comit diverse. Este ca ar fi sunat altfel daca zicea, de exemplu, “ar fi o idee ca toate tarile europene sa cumpere impreuna, pentru tigani, o bucata de desert, ca sa aia si oamenii aia o tara a lor in care sa se duca daca vor; sunt multe alte popoare care vor o tara a lor si nu reusesc s-o aiba desi se lupta de zeci de ani, tiganii cred ca ar fi fericiti sa li se ofere o asemenea posibilitate; iar faptul ca ar urma ei insisi sa-si construiasca un sistem statal, cu tot ce inseamna asta, i-ar ajuta sa inteleaga rigorile din statele vestice pe care, poate, acum nu le respecta din cauza unor traditii care n-au tinut pasul cu lumea moderna”? Este. Ca dupa aia le puneai vize locuitorilor din Tzigania, e o alta poveste. Important era sa-ti vinzi ideea.
Asa si Vosganian: s-a trezit sa spuna ca oul pe care-l mananca dimineata nea Vasile din Glodenii Gândului (nu rade, chiar exista localitatea asta) pagubeste bugetul de stat, in loc sa gaseasca fie un alt exemplu mai putin inflamabil, fie o alta formulare pentru a exprima o idee, fundamental, corecta. Pentru ca da, ideea pe care o avea in cap (si inclin sa cred ca si in privirea aia inteligenta) e corecta. De fapt, sunt chiar doua idei – ramificatii ale aceleiasi chestiuni.
Prima e ca agro-zootehnia de subzistenta pe care o practica in continuare un sfert dintre romani (estimez eu, ochiometric) e gresita. Invatati din vremea comunismului sa-si asigure hrana de pe mia aia de metri patrati pe care aveau voie s-o detina in proprietate, majoritatea celor de la tara continua sa se bazeze pe gainile din ograda, pe porcul din cotet (pe ala comunistii iti dadeau voie sa-l tai, in timp ce pentru vitel faceai puscarie) si pe cartofii si porumbul de pe mini-ogorul din spatele casei. Si pe prunii din curte, desigur, ca tuica face orice regim politic mai suportabil. Sacii de faina pe care ii primeau pentru munca de la CAP erau bonus, cum sunt astazi banii primiti pentru pamantul dat in arenda – nu-s folositi atat pentru asigurarea efectiva a traiului, cat pentru cresterea gradului de confort, ca sa zic asa: paine si cozonac in loc de mamaliga pe vremea aia (sau altele, achizitionate pe baza de troc), televizor/masina/computer/etc. astazi.
In sine, nu-i nimic rau in a-ti produce singur [o parte din] mancarea de care ai nevoie. Ba dimpotriva, ca esti preocupat sa ai grija cum cresti gaina aia, ce-i dai sa manance etc.. Dupa cum nu-i nimic rau in faptul ca-ti pui panouri solare pe casa pentru a-ti produce singur energia de care ai nevoie. Iar aici Vosganian, luat de valul argumentatiei, sustine o prostie pentru care ar trebui sa se plezneasca singur peste gura aia cu care afirma, in acelasi timp, ca-i liberal – deci un individ care s-ar presupune ca-si doreste ca omul sa aiba cat mai putin de-a face cu statul, inclusiv prin intermediul impozitelor. Does “prin noi insine” ring a bell, my dear?
Adevarata problema nu e faptul ca autoconsumul exclude o parte a productiei din circuitul care presupune impozite si TVA, ci completa ineficienta a agriculturii practicate in felul asta, mai ales in ceea ce priveste anumite culturi. Cartoful, de exemplu. Nu-s specialist, dar m-am uitat pe diverse cifre din care inteleg ca se poate vorbi de o productie de 10 tone la hectar in cazul unei gospodarii in care omu’ foloseste in continuare sapa, nu ‘mnezo stie ce utilaje au fermele mari. Adica o tona la mia de metri patrati, ca mai mult n-ar avea sens sa cultive nea Vasile: cantitatea asta e arhi-suficienta pentru o familie de 4 persoane daca luam in calcul consumul statistic, pentru samanta si pentru trimis si la nepotul de la Bucuresti care n-are, saracu’, ca-i student. Merita? Nu merita, si o sa vezi imediat de ce: cat l-ar costa pe nea Vasile sa cumpere mia aia de kilograme, in loc s-o produca? 1000 de lei, sa zicem, daca-i boier si nu vrea sa se duca la poarta fermei, unde anul trecut era 50 de bani sau ceva de genul asta. Adica un salariu minim. 160 de ore de munca. Adica semnificativ mai putin decat munceste pe mia aia de metri patrati pentru a obtine o tona de cartofi. Daca ar lucra in alta parte tot timpul petrecut pe ogor (sau daca ar cultiva altceva, care sa poata fi vandut mai scump), si-ar cumpara linistit cartofii de care are nevoie si i-ar mai si ramane bani.
O sa-mi zici ca daca toti taranii ar cumpara cartofi si nu i-ar mai cultiva in gradina, ar creste cererea, deci si pretul. Corect, dar lui nea Vasile ii trebuie doar 500 kg de cartofi pe an, ca atata mananca impreuna cu toata familia lui si nu mai are nevoie sa lase de samanta (iar nepotul de la Bucuresti, pe bune, se descurca), deci calculele tot acolo ar ajunge.
Iar situatia e identica in privinta porumbului, a doua principala cultura din ruralul romanesc.
A nu se intelege din ce zic eu aici ca taranul n-ar mai trebui sa cultive nimic. Dar una-i sa pui niste straturi cu diverse, sa ai satisfactia ca-ti arunci in ciorba chestii proaspete pe care tocmai le-ai rupt tu din gradina, si alta-i sa bagi zile si zile de munca pe ogor, cu sapa. Maica-mea cultiva rosii pe o suprafata de 5 metri patrati si produce atat de multe incat isi pune si la borcan ca vrea sa aiba pomodori pelati pentru iarna. Plus altele din care n-a mai cumparat de o vesnicie, desi toata mini-gradinita ei nu cred ca are mai mult de 3 x 5. Exista culturi care merita si culturi care nu. Alea doua de mai sus, nu. Si n-ar fi o problema daca n-ar fi, probabil, si cele mai raspandite (prin zona din care vin eu sigur sunt). Ele ii mananca atat de mult timp si energie lui nea Vasile, fara sa-i ofere la schimb un castig macar cat-de-cat echitabil (cred ca ar iesi mai bine daca ar planta doar pruni), incat nu-i de mirare ca viata de la tara e asa cum e.
Renuntarea la ele ar mai avea un efect pozitiv, cu ramificatii largi: i-ar indrepta pe oamenii respectivi spre “economia vizibila”. Pentru a castiga mia aia de lei pentru cartofi si inca ceva in plus, fie ar incepe sa produca mai eficient, eventual impreuna cu altii din sat, in asa fel incat sa aiba un surplus cu care sa iasa pe piata, fie pur si simplu s-ar angaja. In ambele cazuri, si-ar reduce dependenta de ajutoarele sociale, si-ar dezvolta o anumita etica a muncii (oricat de absurd ti se pare ca spun asta), economia in ansamblul ei ar fi mai productiva. Inclusiv pentru ca s-ar genera mai multe impozite, ca despre astea ii place lui Vosganian sa vorbeasca acum, cand bugetul e facut pilaf de populismele dezastruoase pe care guvernul sustinut de el si de ceilalti pesedisti (exact asta am vrut sa spun) le promoveaza.
A doua idee corecta e ca auto-serviciile, mai mult decat auto-consumul de mamaliga si cartofi prajiti, sunt daunatoare. Ele vin dintr-un trecut indepartat in care o forta necunoscuta i-a bagat extrem de adanc in cap romanului ca se pricepe la orice. El stie sa repare masini, sa schimbe tevi, sa puna faianta, sa traga cabluri prin pereti dupa ce, bineinteles, a si zidit peretii aia pana la P+2, sa repare computere, ar sti si sa construiasca o statie spatiala daca ar fi lasat sau daca l-ar intreba NASA “bai, poti sa faci doua module de-alea, sa stea astronautii in ele?”. Practic, nu exista limita in privinta a ceea ce se pricepe sa faca romanul.
Nu zice nimeni ca trebuie sa chemi ajutoare ca sa schimbi un bec. Ba chiar e preferabil sa ai skill-ul asta de supravietuire, ca sa nu risti sa calci pe jucariile copilului pe intuneric, sa cazi si sa-l lasi orfan. Dar de aici si pana la a fi convins ca te pricepi atat de bine la instalatii electrice (desi tu esti paznic la farmacie) incat sa-i montezi si altuia prizele prin casa, e o cale lunga. Care nu ar trebui parcursa. Niciodata.
Noi am parcurs-o, ca suntem mai cu mot, si asa au aparut “meseriasii”. Ii mai tii minte pe aia care, invariabil, in fiecare duminica dimineata, ridicau capota Daciei si incepeau sa trebaluiasca pe-acolo? Fix de-asta aveau ceva de reparat in fiecare duminica: pentru ca-si bagasera ei degetele. Ei si vecinii, dintre care unul era categoric meserias la suflat in jiglere. Cu masinile astea noi, in care nu prea ai cum sa umbli, reparatorii de la coltul blocului au cam disparut. Nu insa si ceilalti, dintre care cel mai periculos e meseriasul zugrav-zidar-instalator-electrician. Fiecare dintre noi stie cel putin unul. Daca stie doi si ii cheama pe rand sa-i repare una-alta, e condamnat sa traiasca intr-un santier etern, pentru ca fiecare o sa-i explice ca alalalt a facut numa’ tampenii. “Pfoaaa, boss, cine-a lucrat cu picioarele aici? Pfff… greu, sefu’, greu, o sa te coste sa reparam toata mizeria asta. Da’ o rezolvam, stai linistit”.
Ei bine, despre meseriasul asta trebuia sa vorbeasca Varujan daca voia sa se faca inteles, nu despre oul care, transformat in omleta, pagubeste statul cu 50 de bani.
Bineinteles, romanul rade superior la adresa occidentalului care “nu stie nici macar sa schimbe un robinet” si cheama un profesionist sa-i repare lucrurile care se strica. Admiratia nezdruncinata pe care o are fata de propria maiestrie il impiedica sa inteleaga insa ca, atunci cand chemi un profesionist, ajuti la dezvoltarea unei clase de adevarati meseriasi, specializati pe domenii din care nu ies, dar pe care le stapanesc la perfectie. Ca profesionistii inseamna disparitia lui “merge si-asa” – plaga din cauza careia tot ce se face in Romania mai trebuie reglat un pic din suruburi sau din tencuiala dupa ce-i “gata”. Ca apeland la un profesionist primesti, pe langa factura, si o garantie. Ca asa se construieste un intreg sistem de pe urma caruia beneficiaza toti: profesionistul la care apelezi tu pentru o chestie din domeniul lui va apela la altul pentru o chestie din alt domeniu, iar ala te va chema pe tine atunci cand are de rezolvat ceva la care tu esti profesionist. Nu in ultimul rand, ca factura pe care o taie profesionistul inseamna si asigurari sau o pensie mai mare pentru el, si venituri mai mari la buget, pentru ca intr-o economie civilizata e normal ca orice activitate prestata cuiva sa fie fiscalizata. Da, inclusiv meditatiile, ca si aia-s alti “meseriasi”.
Dar Vosganian n-a gasit argumentele astea pentru a-si exprima ideea. A gasit oul, in schimb. El si Zdreanta.
Faza e in felul urmator: ii acorzi prea multa incredere lui VV cum ca de fapt el ar fi gandit asa ceva dar nu a stiut sa se exprime. Ce explici tu aici e corect si catre chestia asta ar trebui sa se indrepte lucrurile pe termen lung. Gandirea lui VV si a celor ca el este mult mai ….scurta. Parerea mea ca ce a debitat VV e de fapt un lobby pentru un nou impozit asemanator cotelor obligatorii de pe vremea comunismului – din ce produci tu in curtea ta trebuie sa dai si la stat ceva pentru ca uite tu de fapt faci un fel economie subterana. La ce foame de bani au acum nu pot sa cred ca este vorba de altceva.
“Pentru a castiga mia aia de lei pentru cartofi si inca ceva in plus, fie ar incepe sa produca mai eficient, eventual impreuna cu altii din sat, in asa fel incat sa aiba un surplus cu care sa iasa pe piata.” – in satele din Franta se organizeaza targuri de weekend unde taranii aduc din produsele crescute in curtea lor (doua rate, zece oua, etc.) pentru orasenii care vin sa ia produse bio si locale. Din cate am auzit veniturile obtinute nu ar fi impozabile, nu stiu exact. Ce ar putea sa genereze asta in cazul nostru? Un mic venit cu care ar putea sa plateasca un profesionist sa ii faca instalatia electrica in casa, etc.
Ce a facut VV cat a fost in functii importante in sensul asta? A initiat vreun proiect prin care sa stimuleze asocierea taranilor? stiu, e greu cu asocierea la romani, ca sunt pizmasi, ca ultima sociere a fost CAP-ul dar daca nu incerci nimic nimic o sa iasa.
Asta e motivul pentru ca spun ca il suspectezi pe VV ca ar gandi ceva constructiv pentru tara(ni).
– VV a fost in functii importante in ultimii 27 de ani si nu cred ca a initiat vreun program care sa miste ceva in directia asta.
Like! multi-like! Spot-on!