Ieri, administratia americana condusa de baiatul ala cu o chestie portocalie pe cap a anuntat ca pasagerii care decoleaza de pe aeroporturile din 8 tari nu mai au voie sa aiba in bagajele de mana dispozitive electronice mai mari decat telefonul. Cateva ore mai tarziu, intr-un mod care imi aminteste de perioada in care Tony Blair era pudelul care schelalaia cand si cum ii zicea Bush, Marea Britanie a facut acelasi lucru. Pretextul – ca de obicei, o chestie cu “amenintare terorista & shit”.

Mai ales shit. Ca toata chestia asta pute masiv, din cateva motive.

In primul rand: nu-s specialist, dar ma gandesc ca un terorist ar putea pune explozibilul ala in orice altceva, nu doar intr-un laptop. Ca doar n-o sa zica acum “aaaa, ce nasol, asta era singura mea idee, si daca nu mai pot sa urc in avion cu laptopul, imi bag pula in el jihad, gata, ma duc sa ma angajez la mec”, nu? L-ar putea pune intr-un incarcator de telefon, in manerul gentii, in cur, ce stiu eu? Dar daca-l pune, apar in scena scanner-ele alea prin care e verificat individual fiecare bagaj de mana si care – iar ma gandesc – sunt in stare sa depisteze substante explozive. Daca nu-s in stare, inseamna ca-s inutile, deci de ce le mai avem? Daca-s in stare, cred ca-s in stare sa le depisteze la fel de bine si in manerul gentii, si in laptop. Oricum ai da-o, iese cu minus. Asta ca sa nu mai vorbim de verificarea manuala, prin metoda “apasa butonu’ sa vad daca porneste” (plus sters de praf si analizat rezultatul), care nu prea cred ca poate fi pacalita si care e deja aplicata pe scara larga prin aeroporturi (eu am trecut prin ea de multe ori in ultimii ani).

Pe post de argument pentru pretextul folosit acum e servit un incident din februarie anul trecut, cand o bomba ascunsa intr-un laptop a explodat la bordul unui avion care decolase din Somalia. Prost sa fii si tot iti dai seama ca acolo problema n-a fost laptopul, ci aeroportul. Vorbim despre Mogadiscio, d’oh! Nu Heathrow, nu JFK. Mogadiscio, Somalia. Lumea a treia cu minus. Locul 176 din 176 la coruptie si una dintre cele mai periculoase tari de pe glob in ultimele decenii, ceea ce inseamna ca poti sa intri in avion cu doua genade pe post de cercei daca dai atentia potrivita omului potrivit. Daca americanii sau britanicii vor sa puna semnul egal intre masurile de securitate de pe aeroporturile lor si cele din Somalia, ori isi dau singuri muie fara sa-si dea seama, ori isi dau seama dar accepta sa inghita proteina pentru un scop mai inalt.

Apoi, tarile vizate de interdictie difera: americanii au pus pe lista Egiptul, Turcia, Iordania, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Qatarul, Kuwaitul si Marocul, in timp ce la britanici avem Egiptul, Turcia, Iordania, Arabia Saudita, Libanul si Tunisia. Pai, babaeti, in afara primelor patru, care-s comune, celelalte prezinta sau nu prezinta pericol? Daca tot ati vorbit sa bagati masura asta in aceeasi zi, macar puneti-va de acord in toate privintele si veniti dupa aia cu o poveste credibila.

Ca sa nu ne mai invartim aiurea pe dupa cires: masura are mult mai putina treaba cu terorismul decat cu banii si cu protectionismul care, mai nou, [re]devine politica de stat in cele doua tari.
Companiile aeriene americane, recunoscute pentru serviciile proaste pe care le ofera (poate cu exceptia Virgin, dar si aia pleaca din grupul lui Branson si trece la americani, deci o sa se aleaga praful si acolo), sunt tot mai deranjate de concurenta care vine din Orientul Mijlociu. In conditiile in care tu nu intri nici macar in top 20, normal ca te supara Emirates si Qatar, a caror singura grija e cum isi impart anul viitor primele doua locuri in clasamentele Skytrax sau TripAdvisor. La fel cum te supara si Turkish, care se tot incapataneaza sa iasa “Best European airline” si sa se promoveze ca o alternativa semnificativ mai ieftina si mai confortabila pentru americanii care vor sa traverseze Atlanticul. Surpriza emisiunii, nicio companie americana nu e afectata de noua interdictie, ca au avut grija sa aleaga doar tari spre care Delta, United sau AA nu zboara direct. Si – ei, ca sa vezi intamplare! – sunt chiar tarile in care se afla hub-urile concurentei. Plus cateva de umplutura, bineinteles, ca sa nu bata la ochi. Calcul gresit: tot bate.
Marea Britanie iese cam pe zero in privinta avantajelor comerciale (isi loveste concurentii, dar isi trage si un glont in propriul picior, ca are 6 companii afectate de laptop ban, inclusiv British Airways), dar spera sa castige puncte din pozitia de catel ascultator al vechiului aliat, mai ales in conditiile actuale, in care parca nu-si gaseste directia si umbla ca un soi de headless chicken pentru ca brexit. Geografic e in Europa, desi s-ar cam muta pe malul celalalt al baltii, daca ar putea; a vrut sa se prefaca doar ca pleaca din UE ca sa-si accentueze pozitia de “membru cu mot”, dar si-a tras singura teapa si acum trebuie sa plece, ca restul europenilor oricum n-o mai vor dupa atatea mofturi; dupa ce tot a declarat ca vrea sa fie “independenta”, acu’ trebuie sa stea agatata de discursul asta pana in panzele albe, care in limbaj economic se cheama “protectionism”; iar singurul aliat aflat la indemana e in partea cealalta a oceanului, dar si de la el poate astepta ceva doar daca face frumos. Adica – in cazul de fata – daca aplica vechea zicala “ce face omul, face si maimuta”.

Si daca peste toate astea mai putem sa facem si un pas in plus in directia transformarii pasagerilor in turme (chiar imi vine sa cred, de multe ori, ca unii folosesc transportul aerian pe post de laborator pentru experimente sociale), cu atat mai bine. Intai ne-am descaltat, apoi n-am mai avut voie cu sticle, acum nu mai avem voie cu laptopuri.
Eu sper ca-s prea batran ca sa mai apuc vremea in care, in numele luptei impotriva terorismului, o sa fim obligati sa urcam in avion doar in halate de unica folosinta, dupa ce un robot (privacy laws, ma-ntelegi) se va asigura ca n-am ascuns in orificii si cavitati substante sau obiecte interzise. Da’ mai stii?