Parerea mea, la jumatatea distantei dintre 130 e.n. si 3896 e.n.

Alburnus Maior, 130 AD. Dacii, in continuare putin confuzi dupa ce pierdusera razboiul (iar Decebal capul, cu aceeasi ocazie), se aduna intr-o poienita si, din cele cateva cuvinte pe care le au la indemana – manz, branza, barza, varza, viezure, mos – reusesc sa construiasca niste lozinci cu ajutorul carora spera sa-i alunge pe colonistii iliri care obtinusera de la Roma licenta de exploatare a aurului: “Nu corporatia face legislatia”, “Daca va pasa, iesiti din casa”, “Tradarea de tara in aur se masoara”, “Nu ne vindem tara”. Potrivit unor surse care citeaza o lucrare de-a lui Herodot pe care n-a vazut-o nimeni, un alt slogan era “Nu mai stati pe Facebook”, dar majoritatea istoricilor sunt de parere ca afirmatia asta are la fel de multa valoare de adevar ca si cea potrivit careia dacii erau cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Continuarea?
Varianta a) ilirilor li se rupe de protestatari (care oricum erau in poienita, unde nu-i vedea nimeni) si sapa linistiti pana in anul 271, scotand niste aur care altfel ar fi ramas in stadiul de roca inutila si lasand in urma niste galerii care vor rezista doua mii de ani ca sa nu le viziteze nimeni
Varianta b) ilirii renunta la exploatare, 1900 de ani mai tarziu in zona se afla in continuare doar o poienita despre care nimeni nu stie absolut nimic, nicidecum sa mai organizeze cineva vreun miting; cei care, dupa ce au salvat cu atata succes Vama Veche, duc lipsa unei cauze careia sa i se alature, merg in continuare linistiti la munca in diverse corporatii si stau pe facebook.

Din fericire, s-a aplicat varianta a). Din pacate, un blogger din anul 3896 nu va putea spune acelasi lucru privind in urma peste o perioada de timp similara. In momentul ala, la Rosia Montana va fi din nou o poienita. Foarte frumoasa, desigur, totusi doar o poienita pustie. Plus galeriile sapate de iliri, pe care tot nu le va fi vizitat nimeni pana atunci.

Intre cele doua momente ale istoriei avem – logic – alt moment al istoriei: anul de gratie 2013, in care probabil m-as fi plictisit teribil daca n-as fi avut wall-ul plin de status-uri anti-Rosia Montana (nu e o greseala) si anti-legea care permite eutanasierea javrelor care umbla pe strazi mai libere decat oamenii (dar asta e subiect pentru un alt articol de enervat amicii militanti).

Sincer, faptul ca multe mii de oameni au iesit in strada pentru a-si sustine o idee mi-a placut (chiar daca nu-s de acord cu ideea respectiva). E un exercitiu democratic pe care trebuie sa-l mai facem din cand in cand – arata ca n-am amortit chiar de tot. Presupun ca, daca ar fi trebuit sa traversez zona in timpul mitingurilor, m-as fi enervat putin ca trebuie sa gasesc rute alternative pe stradutele alea imposibile cu sens unic din centru, dar atat. Oamenii protesteaza frumos, inteligent, nu-s ca dementii aia din Atena. Majoritatea sunt tineri, simpatici, curatei, cu unii probabil am si baut o bere, ziua ii gasesti prin multinationale, imbracati la costum. Si tocmai aici intervine prima fractura: cum pastele ma-sii poate cineva dimineata sa fie corporatistul care merge linistit la munca, iar seara sa injure corporatiile? Inca nu m-am hotarat daca e vorba de ipocrizie sau de tulburare de identitate disociativa.
In plus, sloganurile stangiste care aduc aminte de Parisul anului ’68 imi provoaca pur si simplu repulsie. Poate fi “cool” sa imbratisezi o cauza utopica daca n-ai altceva mai bun de facut in viata ta (la fel cum poate fi cool sa imbraci un tricou cu Che Guevara), dar e gresit. Nici mie corporatiile nu-mi sunt exagerat de simpatice. De aici insa si pana la a striga “jos capitalismul” e o cale lunga. Pentru informarea celor care vin cu astfel de lozinci, ma vad nevoit sa precizez ca istoria ne-a oferit pana acum cateva alternative: sclavagismul, feudalismul, comunismul. Pe care o preferati?

Un alt slogan, care suna la fel de gretos ca acum 12-13 ani: “Nu ne vindem tara”; nu, lasa ca o distrugem noi furand-o, stricand-o sau pur si simplu nefacand nimic (la asta ne pricepem cel mai bine). Putem sa ne facem ca uitam ca, pana cand au fost cumparate de capitalistii aia rai din Occident, mandrele noastre fabrici si uzine erau niste gauri negre care inghiteau bani cu nemiluita din buzunarul tuturor, dar realitatea nu tine cont de amnezia noastra selectiva.
OK, n-avem decat sa nu-i lasam pe cei de la RMGC sa sape. Trecem peste faptul ca nici pe romanul care a avut primul ideea de a sapa nu l-am lasat (nu-i bai, las’ ca sapa in Africa, le plateste impozite alora de acolo). Dar atunci du-te tu, drag roman “patriot”, si sapa! Scoate aurul ala, pentru binele tau si al patriei pe care pretinzi ca o iubesti atat de mult. Din pacate, vorba unui amic, tu pana acum nu prea te-ai dovedit in stare nici macar sa sapi un sant. Si te anunt cu regret ca, atat timp cat sta acolo fara sa sape cineva dupa el, aurul ala care “e al nostru, din mosi – stramosi”, dupa cum sustii, nu e de fapt al nimanui pentru ca pur si simplu nu exista. “Aurul romanilor de la Rosia Montana” e, de fapt, un deal pe care creste o padurice. Ecologistii vor spune “perfect, asta si vrem, sa pastram natura, frumusetile patriei, bogatia culturala inestimabila a zonei, padurile virgine in care misuna pârsii nostri (Glis glis, subordinul Mymorpha, ordinul Rodentia, familia Gliridae) care-s cei mai pârsi din lume, toate chestiile astea care fac din Rosia Montana un epicentru al potentialului turistic autohton”. Delirul clasic.
Sunt ferm convins ca cel putin 90% dintre cei care au iesit in strada saptamana asta n-au fost in viata lor la Rosia Montana si nici nu vor merge vreodata, asa cum n-au fost si nu se vor duce nici la Petrila. Faptul ca desfiintam mineritul si le spunem oamenilor sa-si deschida pensiuni turistice nu inseamna ca zona chiar se va umple vreodata de turisti. Nu, nu se va umple. Din Bucuresti sau de pe facebook e usor sa spui “asta e solutia, simplu!”. In practica, lucrurile stau cu totul altfel. Cine nu crede, sa renunte la weekend-urile pe Valea Prahovei si mearga la Petrila.

Si mai ingrijorator mi se pare faptul ca acum, dupa “victoria strazii” (my ass; de fapt a fost lipsa de coaie a lui Ponta) in problema Rosia Montana, apar noi idei tampite: sa inchidem Cernavoda, sa blocam exploatarea gazelor de sist, sa nu mai construim autostrazi ca sa nu deranjam arealul gugustiucului de campie, in general sa inchidem si sa blocam tot ce ar insemna dezvoltare industriala, ca sa – nu-i asa? – “protejam/conservam/salvam natura”. Nu, nu-i asa decat intr-o minte care nu vede mai departe de 15 cm. Daca omenirea s-ar fi condus dupa astfel de idei, astazi am merge in continuare pe jos pe ulite prafuite, am citi la opait (ma rog, aia putini care ar sti sa citeasca), n-am afla ce s-a intamplat intr-un loc aflat la mai mult de 500 km departare decat dupa o jumatate de an (in cel mai fericit caz), ne-am imbraca in ceva saci de canepa (era sa spun “in piei de oaie”, dar nici oengistii aia cu protectia animalelor n-ar sta degeaba, nu?) si probabil am crede in continuare ca Soarele se invarte in jurul Pamantului. Pe scurt, am trai intr-o linistita imbecilitate. Thanks, but no thanks. KGB-ul s-a dat seama de chestia asta acum vreo 40 de ani, cand cauta o modalitate de a frana dezvoltarea economica a Occidentului. Asa au aparut protestele ecologiste din anii ’70-’80, finantate discret, in care multimi de useful idiots se legau cu lanturi de calea ferata cerand inchiderea centralelor nucleare, inchiderea termocentralelor, blocarea exploatarilor petroliere, blocarea constructiei de baraje, blocarea a orice in general. Asemanarea cu ideile pe care le vad vehiculate acum e infioratoare. Nu merg atat de departe incat sa spun ca cei care vor astazi sa renuntam la gasirea si folosirea de noi resurse (ca doar suntem plini de bani, putem sa importam in continuare gaze fara probleme) sunt acelasi fel de useful idiots. S-ar putea sa fie the useless type.

Cine isi imagineaza ca tara asta are vreo sansa sa iasa din cacat fara sa construiasca autostrazi (chiar cu riscul de a-l face pe gugustiucul de campie sa se mute dracului 5 km mai la nord, ca nu-i cad penele) si fara sa-si exploateze resursele (chiar cu riscul de a desfiinta vreo doua carciumi din Vaslui sau de a face o gaura in locul unui deal din Alba), traieste intr-o realitate paralela. In realitatea asta secanta, astfel de lucrari – inclusiv cea de la Rosia Montana – sunt utile si au mai multe beneficii decat neajunsuri. Problema nici macar nu e cianura, pe care o vad folosita pe post de sperietoare cu priza la cititorii de carti cu spioni care se sinucid cand sunt prinsi; peste tot in industrie sunt folosite nenumarate alte substante la fel de periculoase (ba unele chiar mai riscante pe termen lung – cianurile din apa se descompun rapid, spre deosebire de petrol, de exemplu). Nu, problema – ca in orice alta industrie care foloseste substante toxice – e modul in care e asigurata respectarea normelor de protectie. Atat timp cat masurile de siguranta (care daca au efect in Noua Zeelanda, Australia, Suedia etc., ar trebui sa aiba si in Romania, ma gandesc) sunt respectate strict, riscurile sunt la fel de mari/mici ca la orice alt bazin de decantare – sau, in general, ca la orice alta chestie unde oamenii produc lucruri pe care nu-i bine sa le bagam in gura.

Pentru blogger-ul din anul 3896 situatia va fi si mai tragica, pentru ca ii vor lipsi inca doua subiecte despre care sa poata scrie ceva, pe langa Rosia Montana (care am stabilit de la bun inceput ca la ora aia va fi doar o poienita – si de ce ar scrie cineva ceva despre o poienita?!).

Primul ar fi presa din anul 2013. Care, in acceptiunea fundamentala acestui termen, nu mai exista. Poate cu exceptia online-ului, presa de azi a reusit sa demonstreze (again) ca nu mai e decat un conglomerat de agentii de PR care

[nu] scriu si [nu] vorbesc dupa cum dicteaza interesele celui care plateste. Pentru televiziuni in primul rand (dar si pentru ceilalti, inclusiv pentru institutii conduse de oameni in care aveam o oarecare incredere), notiunea de “interes public” s-a transformat de mult in “interesul sefului” sau in “interesul celui care ii da bani sefului ca sa ne dea si el noua ceva la sfarsit de luna”. E trist. Iar pentru unul care si-a petrecut in domeniul asta aproape jumatate de viata, e si mai trist. Singura parte buna e ca incepe lumea sa-si dea seama ce hazna toxica e antena de trei lei a turnatorului Felix.

Al doilea ar fi Ponta si Antonescu la un loc. Nu ca ar fi avut vreo sansa sa devina subiect de discutii peste 1800 de ani, dar in ultima saptamana Victoras chiar a aratat ca e prea mic pentru o istorie atat de mare. Cand n-ai balls sa-ti asumi deciziile, nu te poti astepta sa te ia lumea in serios. Iar cand dezvolti personalitati multiple ale caror pareri se bat cap in cap din dorinta de a te pune bine cu toti, sfarsesti prin a te pune rau cu toti.
Crinuta s-a trezit (tarziu ca de obicei si putin buimaca dupa pokerul din noaptea precedenta, da’ s-a trezit) si i-a tras doua suturi dureroase la glezne copylotului, dupa ce il pocnise (tot colegial, desigur) cu vreo doua zile mai devreme si pe Oprescu. Ponta plateste cu varf si indesat lipsa de curaj, si mi-e teama ca pentru el asta e doar inceputul daca mai continua in acelsi stil. E clar ca Antonescu e complet lipsit de scrupule si ca ar calca pe cadavrul oricui pentru a-si vedea implinit visul de a sforai la Cotroceni. Deja s-a auto-proclamat “liderul opozitiei” (si asta dezvolta personalitati multiple, probabil avem de-a face cu un virus care circula printre uslasi) si nu trece zi in care el sau parlamentarii lui sa nu dea in pesedisti. Mai grav pentru “il dottore” e ca s-ar putea sa-si ia niste scatoalce si de la ai lui. Dragnea (pe care il suspectez serios ca se viseaza premier, apoi poate chiar mai mult decat atat) a aruncat asa, intr-o doara, ca “Rosia Montana e un proiect pentru oameni politici curajosi”. Pesedistii sunt destul de clar in favoarea exploatarii, iar daca Ponta nu-i in stare sa treaca proiectul, cu siguranta nu vor fi foarte fericiti. Iar daca baronii nu-s fericiti, nici Ponta nu-i fericit. Figura lui in momentul in care anunta ca “proiectul s-a inchis” spunea totul. Pe langa asta, prin natura lor pesedistii nu suporta ideea de a fi doar vocea a doua – si, in plus, stiu bine ca un presedinte ca Antonescu ar fi chiar mai periculos pentru ei decat oricine altcineva, printre multe altele pentru ca nu poti sa te bazezi pe el si pentru ca nu se pricepe la nimic – astfel ca vor ca anul viitor sa fie condusi spre victorii. Daca Ponta nu dovedeste ca-i in stare sa le ofere asta, nu-i exclus sa fie parasutat in istorie cu un sut in fund, la capitolul “si altii”. Un capitol care n-o sa supravietuiasca nici macar pana in anul 2096.

P.S.: ca sa previn comentarii tampite, precizez ca asta e un articol scris pentru ca asa am avut eu chef si ca denumirea actionarului majoritar al RMGC nu are nicio legatura cu numele meu (desi cred ca mi-ar fi placut). Cum ii spuneam unei prietene acum cateva zile (pe un alt subiect), oamenii pot avea pareri si fara sa fie platiti.

Scris de | 2017-06-08T00:04:55+00:00 12 Septembrie 2013|GANDURI|2 comentarii

2 Comments

  1. […] până la memoare şi automatism. Revenind la Roşia nocivă, ader la părerea lui Gabriel Butnaru (aici). E frumoasă natura, nu zice nimeni nu, ne-a dat Dumnezeu aur dar ne-a dat şi prostie din […]

  2. […] toate motivele de aici, in primul rand. Apoi, pentru ca mi-a placut ideea (dpdv creativ, I mean). Maine concep una si in […]

Leave A Comment

Advertisment ad adsense adlogger