Uruguayul are si el pe drapel acelasi soare zambaret si acelasi azuriu ca Argentina. Dar cred ca ar trebui sa aiba si ceva verde, o dunga macar. Pentru ca asa e tara asta: verde. Verde-verde, toata. Un sir fara inceput si fara sfarsit (vorba vine, ca tara e micuta) de dealuri nu foarte inalte, acoperite cu iarba pe care o pasc in nestire milioane de vaci. Negre sau baltate, neaparat; am vazut si cateva maro, dar erau la distanta de alea majoritare. Cred ca au o lege segregationista in privinta asta, un apartheid al vacilor.
Ici si colo, casute. Aproape toate cu un singur nivel (cred ca uruguayenilor pur si simplu nu le place sa aiba scari in casa), unele chiar cochete. Cumva, peisajul asta rural, linistit, verde si cu vaci, imi aminteste de Slovenia. Cred ca si stau cam prin acelasi loc in statisticile referitoare la populatie, orase etc. – nu stiu exact, dar o sa verific.
Ca sa mergi din Buenos Aires pana in Uruguay, alegerile sunt destul de simplu de facut. In primul rand tai varianta pe sosea (ocolesti aiurea) si cea cu avionul (e mai scump si iti mananca mai mult timp, daca iei in calcul si drumul pana la/de la aeroport plus timpul pierdut cu check-in-ul si controalele de securitate; ai si la ferry controale, dar nu se compara), asa ca iti mai ramane feribotul. Iar aici ai doua optiuni: Colonia Express si Buquebus. Acum, depinde ce vrei de la viata: in doua ore si un pic, Buquebus te duce direct in Montevideo, dar te costa vreo 160 de euro dus-intors. Sau te traverseaza estuarul doar pana in Colonia, dupa care te transporta cu autocarul pana in Montevideo si te costa 90 de euro, dar faci 4 ore si jumatate. Colonia Expres are doar varianta prin Colonia, dar la un pret mai bun. Eu pe asta am ales-o pentru ca, pe langa ca-i mai ieftina, imi ofera si posibilitatea de a vedea o bucata de tara in care altfel n-as putea ajunge in plimbarea asta de numai o zi. In plus, am mai descoperit o smecherie: daca aleg sa cumpar biletele de pe versiunea uruguayana a site-ului, pretul e mai mic decat pe cea argentiniana: 52 fata de 70 de euro. Mi-am cam scos si cina din seara asta, altfel spus.
Cum te apropii de Montevideo, peisajul se intristeaza un pic, iar la periferii un pic mai mult. Adevarata problema e insa in centrul vechi, unde lucrurile plonjeaza abrupt din tristete in depresie. Stii centrul vechi al Constantei? Sau cel al Bucurestiului de acum 15 ani? Bun, fix asa e. Adica urat: cladiri neintretinute (cu foarte mici si putine exceptii), mizerie si o groaza – dar o groaza! – de cetateni dubiosi. Fie beti, fie high, fie amandoua. Iarba e legala aici (ti-am zis ca-i o tara verde), deci se explica. Nu ca-s dubiosi, chestiile astea doua n-au legatura intre ele, ci ca-s high.
Am senzatia ca singurul loc fara nicio legatura cu mediul imediat inconjurator e hotelul la care stau. Exagerez, or mai fi si altele, dar eu pe asta l-am cunoscut. Nu doar ca nu-si face stelele de ras, dar mai e si aproximativ tot al meu, ca par a fi singurul turist. Ceea ce face ca toata atentia personalului sa fie indreptata spre mine, cu atat mai mult cu cat sunt privit ca o curiozitate exotica – nu cred ca au mai vazut romani pana azi.
E drept ca si vremea contribuie la impresia generala pe care mi-o face Ciudad Vieja: din jumatate in jumatate de ora am parte de 15 minute de ploicica din aia marunta si enervanta, de parca si vremea vrea sa-mi spuna ca nicaieri nu-i ca-n Buenos Aires.
Daca ar fi soare, daca plajele de sub Rambla ar fi pline, daca oamenii n-ar fi ascunsi sub umbrele, daca zidurile ar straluci printre si pe deasupra frunzelor, probabil aspectul ar fi altul. Dar pentru ca asta avem, asta mancam. Cu inghitituri mici, in reprizele in care nu ploua. Am noroc ca nici nu-s multe obiective turistice in Montevideo, iar cele care sunt stau relativ grupate in zona centrala. Face exceptie cartierul Reus, alcatuit de fapt din doar cateva stradute pe care sunt insirate case divers colorate; e intr-o zona care nu-l avantajeaza din punctul meu de vedere, mai ales ca nici vremea, nici sapuniera asta pe care o am in buzunar nu ma stimuleaza sa merg pana acolo. Raman dator.
Iau la pas stradutele din centrul vechi minunandu-ma ce bijuterii ar iesi din ele cu o trupa de baieti pusi pe treaba si cateva zeci de camioane de ciment, ipsos si var, cobor si merg pe Rambla pana la Catedrala Anglicana, apoi urc inapoi pana in Plaza Independencia, unde cateva dintre cele mai importante cladiri ale orasului inconjoara Mausoleul lui Artigas: Puerta de la Ciudadela (singura bucata ramasa din zidul care inconjura cetatea acum 200 de ani, cand era cetate), Palatul Salvo, Palatul Estevez, Teatrul Solis.
In zona asta nu ipsosul lipseste, ci lumina. Boala veche si raspandita, nici romanii n-au scapat de ea. Esti primarie, ai niste chestii pe teritoriu, te mandresti cu ele si vrei sa vina turistii sa ti le vada ca poate mai sparg si niste bani in the process, da’ nu montezi si tu niste amarate de becuri, sa le pui in valoare. N-ai bani de curent? Pune niste trantori de-aia care cer ajutoare sociale de pomana sa tina niste lumanari in mana, ce mare chestie? Pentru un efect de durata, zi-le ca-s la un miting de-al pesedeului si ca primesc 5 lei la sfarsit, o sa te creada – si in timp ce ei stau acolo cuminti, torni beton.
Din piata pleaca bulevardul 18 Julio, care desi nu-i nici cel mai larg, nici cel mai lung din Montevideo, reuseste sa fie cel mai important: practic, e centrul comercial al orasului, plin de magazine, cinematografe, cladiri oficiale, oameni si masini. Mai ales oameni si masini. Doua elemente din cauza carora, indiferent daca mergi pe trotuar sau pe strada, tot un sfert de vesnicie iti ia sa parcurgi cei vreo 3 kilometri pana la capatul bulevardului, marcat eroic pintr-un obelisc. Pentru ca da, au si uruguayenii un obelisc. Atat doar ca-i cu vreo 25 de metri mai mic decat cel de vis-a-vis, deci nu prea se pune. Au, in schimb, cel mai inalt si mai mare drapel. Iar daca nici asta, atunci sigur au cea mai mare cruce infipta in mijlocul strazii.
Si, peste toate, cel mai tare indicator rutier din istorie. Daca ar veni Dragnea pe-aici, i-ar zice Marcel “la prima intersectie virati la dreapta, apoi imediat la stanga”.
Leave A Comment