Ai avion la 11.15. Ajungi la aeroport, asa cum ai invatat la cursul de bune maniere moderne, cu o ora si ceva inainte. Check-in-ul il rezolvi in cateva minute (stai la coada, dar merge repede) si te indrepti spre gangul deasupra caruia scrie “control pasapoarte”. Te indrepti, insa, doar cu privirea, pentru ca fizic ai un mic obstacol: un grup compact de 200 de oameni care vor, ca si tine, sa demonstreze cu acte ca au dreptul sa iasa din tara si – putin mai tarziu – ca nu si-au depozitat in curea sau in laptop 20 de kilograme de dinamita. Okay, esti numarul 201, dar iti imaginezi ca n-ai cum sa nu ajungi dincolo intr-o jumatate de ora. Ca doar nu esti in Botswana!
Unfortunately, esti pe “Aeroportul International Bucuresti Baneasa – Aurel Vlaicu”, unde e un pic mai rau ca pe aeroportul (presupun ca e unul singur) din Botswana. Iar Aurel Vlaicu nu are, saracul, chiar nici o vina. La 11.10 esti aproximativ in acelasi loc si nu poti sa te consolezi decat cu gandul ca ai devenit, probabil, numarul 187. Sa ne reamintim: avionul e programat sa plece peste 5 minute. In rest, totul e ok – ba chiar poti sa te distrezi, daca ai sinapsele facute un pic altfel: 3 baieti care par studenti si o tanti care pare profesoara lor (se mai fac excursii “cu clasa” si la facultate?!) se revolta si vor sa faca ceva, desi nu prea stiu ce si, in plus, se simt un pic stingheriti de faptul ca merg pentru prima data cu avionul; oricum, zborul lor e abia la 11.25, asa ca nu prea gasesc sustinatori. Un individ se crede pe stadion si incepe sa scandeze ceva la adresa politistilor de frontiera. Nici pe el nu-l acompaniaza nimeni, asa ca renunta repede. Un smecheras de Colentina incearca sa se bage in fata, desi in directia aia nu e decat cordonul care blocheaza un culoar (cel destinat personalului de zbor, asadar inaccesibil muritorilor de rand). Cam ca in Autogara Rahova. Iar peste toate astea, o voce suava iti spune din 5 in 5 minute ca “pasagerii pentru zborul… sunt rugati sa se prezinte de urgenta la poarta numarul 3”. Pe unde, femeie??!! Chiar ma intreb, individa lanseaza astfel de mesaje din pat? De pe o insula din mijlocul Pacificului? Ea nu vede/nu stie/nu e in stare sa afle de ce jumatate dintre pasagerii avionului n-au reusit sa ajunga la poarta de imbarcare?

Un cetatean german arunca printre dinti cateva cuvinte – si nu e nevoie sa stii limba ca sa pricepi ce vrea sa spuna. Dupa care, pentru a fi sigur ca a fost inteles, incheie cu un “this is the romanian way of life”. Intr-o alta situatie, s-ar trezi brusc in tine Mircea ala care isi apara saracia, nevoile si neamul (what a looser!) si ti-ar veni sa-i intorci o replica, o injuratura sau o palma, in functie de numarul de clase pe care ai reusit sa le termini. De data asta, insa, taci si inghiti; nu numai ca are dreptate, dar o mai si simti pe pielea ta.

In toata perioada asta, un incompetent numit de alt incompetent la conducerea BBIA (Bucharest Baneasa International Airport – nu-i asa ca titulatura asta merita premiul “Bancul Anului”?) se gandeste, probabil, cum sa faca sa programeze si mai multe curse, pentru a strange si mai multe taxe de aeroport, fara sa bage insa nici un leu in altceva decat propriul lui salariu (sau indemnizatie, ce primeste el acolo). Cand ai IQ-ul comparabil cu numarul de la pantofi nu-ti poate trece prin cap ca doar 4 puncte de control de securitate nu pot face fata afluxului de oameni provocat de 5 zboruri programate intr-un interval de o jumatate de ora. Si nici nu esti capabil sa intelegi de ce Timisoara, Clujul sau Sibiul si-au construit terminale noi, moderne, incapatoare: ti se pare ca ciuperca aia paraginita, murdara si aglomerata pana la refuz e tot ce-ti poti dori de la viata. Varianta 2: intelegi, dar pur si simplu nu-ti pasa – ceea ce insemna ca esti nesimtit.

La aterizare, pilotul si-a cerut scuze pentru intarziere, in numele Germanwings, desi biata companie nu avea nici o vina (in afara de a se fi hotarat sa zboare in Romania). Pacaliciul ala care conduce Autogara Baneasa n-o sa-si ceara niciodata scuze.