Eu, cu vuvuzela mea bosniaca. In fata mea, o pustoaica de cativa ani o tine pe maica-sa de mana si merge cu spatele uitandu-se la mine. E interesata de sunetele pe care le scot din instrument si o lamuresc: “trebuie sa mai facem niste zgomot, din cand in cand”. “Da, sa-i trezim”, zice pustoaica.

Acum trei zile am participat, pentru prima data in istorie, la un miting de protest. Am mai trait si altele, ca ziarist, dar nu ca participant. Iar mitingurile de bucurie gen Romania – Anglia ’98 nu se pun. Intre timp am devenit veteran: am patru mitinguri la activ. Daca as fi fost in Bucuresti, ar fi fost 6. Bai Dragnea, esti o javra sinistra, da’ mersi: nu doar ca mi-ai oferit ocazia sa traiesc ceva nou, ci – mai ales – sa ma simt alaturi de sute de mii de oameni. N-am trait niciodata asa ceva. Daca toata tara ar fi alcatuita din oameni ca sutele astea de mii care au iesit in strada, n-as mai avea motive sa ma uit pe harta in cautarea unui loc mai bun pentru urmatorii mei 25 de ani.
Oameni care n-au iesit ca sa primeasca 20 lei in plus la salariu, 10 de lei in plus la pensie, 5 lei in plus la ajutorul social. Au iesit pentru a apara principii. De asta sunt atat de frumosi. De asta fac istorie. De asta ii iubesc, iar de la mine nu auzi asa ceva foarte des. Printre ei, prietenii pe care ii stiu de ani, de zeci de ani, si de care sunt colosal de mandru. Ii vad pe facebook si imi vine sa ma duc sa-i iau in brate pe fiecare separat si pe toti impreuna. Ei sunt Romania aia smart, Romania aia tanara (nu neaparat in buletin, ci in suflet si la minte), Romania aia zglobie si creativa (e suficient sa citesti pancartele ca sa-ti dai seama cat de creativa), Romania care daca ar fi lasata in pace ar face lucruri intr-adevar mari si frumoase, nu gunoaiele si minciunile care alimenteaza azi un nationalism putred.

Ei sunt Romania care, daca ar pleca brusc din Romania, la fel de brusc tara s-ar prabusi. Nu-i o metafora, nu-i o hiperbola, e un calcul economic simplu. Ei, cei care muncesc in economia privata, in economia care produce, sunt cei care tin in spate milioanele de parameci carora le curge din gura in timp ce stau cu ochii in latrina 3 si asteapta sa li se deie. Ei sunt mult-hulitii corporatisti, care isi fut vietile intr-un program care ar ucide-o instantaneu pe orice mamaita de la posta. Sunt cei care au avut curajul de a incepe o afacere, ca sa descopere ca un asistat din spatele ghiseului le cere fie o spaga, fie un dosar cu sina.
Alaturi de ei, e Romania care a plecat deja, satula de bataia de joc la care a fost supusa aproape fara oprire in toti anii astia.
Impreuna, sunt Romania la care, de cateva zile, multi din lumea asta se uita cu o admiratie pe care nici o suta de campanii de promovare platite cu bani de la buget n-ar fi in stare s-o produca.

Dragnea continua sa manance cacat vorbind despre proteste organizate de forte oculte, corporatii, Soros. Mai chelneras de Teleorman, simplul fapt ca tu, Tariceanu, Iordache si altii asemenea mai sunteti in viata e chiar dovada ca in spatele manifestatiilor nu-i decat revolta sincera fata de nesimtirea care va face sa credeti ca sunteti deasupra tuturor si a legii. Daca ar fi fost organizate, protestele ar fi avut forta sa se transforme in revolutie, iar sutele de mii de oameni din strada ar fi spulberat cladirile in care va ascundeti si pe voi odata cu ele. Nimic, absolut nimic nu i-ar fi putut opri.
By the way, in curand, capu’ la pesede o sa-i depaseasca la titluri onorifice pe cei mai decorati oameni de pe planeta; atat doar ca daca la Stephen Hawking acronimele sunt CH, CBE, PhD, FRS, FRSA, la el scrie “Liviu Dragnea, ICD, FMM”. Paranteza: imi cer scuze ca l-am pus pe Hawking in aceeasi fraza cu un pesedist ticalos. Iar acum trebuie sa-mi cer scuze si pentru pleonasm.

N-am mai dat atatia oameni afara din lista de pe facebook de pe vremea legii anti-fumat. Si nicicand n-a fost lista asta mai plina de oameni misto.

Ei sunt Romania – singura Romanie – care merita un alt hashtag decat cel din titlul postarii precedente. Romania treaza.

 

Foto: Dan Mihai Balanescu