Ai dreptul sa vorbesti liber. Ai dreptul sa te duci unde vrei, cand vrei. Ai dreptul sa alegi. Ai dreptul sa-ti faci o organizatie a ta, impreuna cu trei prieteni, in jurul unei idei nascute intr-o seara, la o bere sau la o cafea. Ai dreptul sa fi ales. Ai dreptul sa nu-ti pese. Ai dreptul sa-ti pese. La care dintre drepturile astea vrei sa renunti?

Iti spun eu: la nici unul.

Daca intr-o zi ar veni cineva sa-ti spuna ca nu mai ai unul – oricare – dintre drepturile alea, ai iesi in strada. Sa plangi, sa te plangi, sa strigi sau sa fii impuscat. Sau toate patru. Cativa, cu mai mult curaj, au trecut prin asta asta acum 19 ani. Din unii a mai ramas doar un nume scrijelit pe o placa de marmura. Tie cat curaj iti trebuie ca sa te duci la vot?

Hai sa-ti mai spun ceva: acum vreo 4 ani, un individ pufos al carui nume a devenit (si va ramane etern) sinonim cu un lucru pe care il urasti – coruptia – ar fi vrut ca tu sa nu te duci la vot. Niciodata, daca ar fi fost posibil. Ar fi vrut ca, in locul tau, sa voteze doar cei care traiau din mila lui: someri, pensionari, lenesi, betivi, indivizi care fac copii ca sa traiasca din alocatia pe care o platesti tu, din impozitele pe care le platesti tu. Chiar vrei ca oamenii astia sa voteze in locul tau?

Adu-ti aminte. Acum 4 ani stiai ca n-a existat niciodata un pericol mai mare pentru libertatea ta decat acel individ pufos. El, cei care i-au fost inainte si cei care i-au urmat, ar vrea sa te tina in intuneric, sa-i votezi pe ei sau sa nu votezi deloc. Vrei sa le arati ca-ti place sa traiesti in intuneric?
Acum 4 ani, individul ala pufos se credea atotputernic – si chiar parea atotputernic. Dar am mers la vot: tu, eu, prietenii tai, prietenii mei. Iar cel care se credea atotputernic a descoperit ca trebuie sa se ascunda in spatele unei imunitati ca sa nu dea socoteala pentru o spaga penibila: termopane, pe undeva prin Zambaccian. Un mic fricos cu vise de marire.
Acum 4 ani ti-ai dat seama ca, daca n-ai fi votat, n-ai mai fi putut spune “Nastase” decat la pachet cu o plecaciune, in caz contrar riscand sa fi arestat si/sau ars pe rug. Ei bine, Nastase e liber in continuare. Si candideaza! La Mizil, ca atata poate – dar asta e irelevant: va fi din nou parlamentar. Se viseaza in continuare candidat. Se viseaza promulgand o lege prin care tu sa fii ars pe rug daca nu-i rostesti numele cu piosenie, iar eu sa fiu ars pe rug pentru textul asta. E o metafora, dar stiu ca intelegi.
Ti-ai dat seama in urma cu 4 ani, nu mai poti sa-ti dai seama si acum?
Vrei sa spui ca nu-ti mai aduci aminte?

Ai ceva care e al tau? Al familiei tale? O casa, o masina, un pix, o scobitoare, orice? Ceva ce e doar al tau? Ei bine, un individ numit Iliescu are impresia ca ideea ca acel lucru iti apartine e “un moft”. Nu, serios, tu vrei sa-l lasi pe Iliescu sa hotarasca daca ceea ce e al tau – casa, masina, pixul sau scobitoarea – iti apartine tie sau “intregului popor”, asa cum a fost el educat?

S-ar putea sa te enerveze ca n-ai o autostrada de la Bucuresti la Nadlac. Si pe mine ma enerveaza. S-ar putea sa te enerveze ca politicienii – de la orice partid – fura. Si pe mine ma enerveaza. Dar pentru tine astea sunt pretexte ca sa nu te duci la vot. Pretexte, nu motive!
Nu ai nici un motiv sa nu te duci. Uita-te in jur: la famila ta, la parintii tai, la copiii tai, la tine; la trecutul tau si al lor, la viitorul tau si al lor: ai toate motivele sa te duci.

Ploua? Ninge? Fuck off, nu-mi veni cu astfel de pretexte, please! Daca eu am putut sa fac 700 de kilometri ca sa votez, poti si tu sa mergi 700 de metri. Sau un kilometru, sau cat o fi. Du-te la vot. Poti sa nu votezi pe nimeni, poti sa bagi in urna aia un buletin nestampilat, poti sa pui 20 de stampile aiurea ca sa fie un vot anulat, do whatever your mind tells you; dar du-te pana la sectia de votare.

Exista un singur lucru mai rau decat oamenii rai: indiferenta oamenilor buni. Era valabil acum ceva vreme, e valabil si astazi, poate mai mult ca atunci.
Ei sunt rai. Nu fi mai rau decat ei. Du-te la vot!