Parerea mea, la jumatatea distantei dintre 130 e.n. si 3896 e.n.
Alburnus Maior, 130 AD. Dacii, in continuare putin confuzi dupa ce pierdusera razboiul (iar Decebal capul, cu aceeasi ocazie), se aduna intr-o poienita si, din cele cateva cuvinte pe care le au la indemana – manz, branza, barza, varza, viezure, mos – reusesc sa construiasca niste lozinci cu ajutorul carora spera sa-i alunge pe colonistii iliri care obtinusera de la Roma licenta de exploatare a aurului: “Nu corporatia face legislatia”, “Daca va pasa, iesiti din casa”, “Tradarea de tara in aur se masoara”, “Nu ne vindem tara”. Potrivit unor surse care citeaza o lucrare de-a lui Herodot pe care n-a [...]
From Afar
Un colaj de patru meteori si un "detaliu" decupat dintr-un cadru mai larg. Fotografiile au fost facute in noaptea de 13/14 august, intre orele 23:45 si 3:45, cu un Canon 350D si un obiectiv Tamron XR Di II setat la 17mm, f/2.8, ISO 800, expunere 30". A fost prima experienta de genul asta (shooting stars, that is) si am invatat niste chestii din ea: - inainte de a pleca de acasa, verifica pe internet pozitia constelatiilor in perioada respectiva (site-ul Observatorului Astronomic e foarte util), apoi uita-te pe o harta (google maps cu optiunea "terrain", de exemplu) ca sa-ti stabilesti [...]
Like of the Day
Ia gandeste-te un pic: exista vreo zi in care sa nu fi intalnit macar o chestie care sa nu-ti placa/sa-ti strice cheful/sa te deranjeze/sa te enerveze? O chestie, oricat de mica? Eu cred ca nu. In schimb, cand vine vorba de zilele din cealalta parte a axei, alea in care toate par ca merg pe dos, nu mai exista imperfectiuni, atunci chiar toate merg prost. Nici aerul parca nu mai are concentratia normala de azot. Hmm, oare chiar asa o fi? Nu, nu-i chiar asa. Pana si intr-o zi tampita tot gasesti macar o chestie care sa fie simpatica, daca te uiti atent. Eu ii spun "like of the day".
Unsere Mütter, unsere Väter. Zu sehen.
Dupa zece mii de filme, cin'zeci de mii de ore de documentar pe Discovery/NatGeo/History si paispe milioane de pagini scrise pe tema asta, ai senzatia ca nimeni nu mai poate spune nimic nou despre WW2. Wrong, my dear Watson. Uite ca niste baieti si fete din Germania reusesc sa mai spuna inca ceva - poate nu nou, dar altfel. Si nu neaparat despre razboi, cat despre oamenii din el. Depre "mamele noastre, tatii nostri", ca asa s-ar traduce "Unsere Mütter, unsere Väter" - nu "Generation War", cum scrie pe IMDB ca sa-i sune bine in urechi si americanului.
Heading East
Ca sa parafrazam clasicii, sa te plimbi cu masina prin occident e prea mainstream. So boring, so predictable. As a result, intr-un moment in care incercam sa "lipesc" ceva de un drum pe care oricum il aveam de facut prin tara, am dat cu mouse-ul spre stanga pe google maps si am descoperit ca exista viata si in partea aia a hartii. Well, I gladly accepted the challenge (si chiar imi trece prin cap, pentru o vacanta viitoare, un challenge mai complicat in directia respectiva - detalii mai tarziu, cand le pun la punct), mai ales ca ici, la o [...]