A trait cum i-au dictat mintea si sufletul, iar asta l-a ajutat sa-si pastreze umorul. Nu intamplator, ramane in memoria celorlalti zambind sau razand.
A stiut – eu cred ca a viata i-a spus, iar el a ascultat-o – ce inseamna singuratatea si iubirea, separate sau impreuna. Si a povestit despre ele cum putini au reusit s-o faca separat si aproape nimeni altcineva impreuna.
A dorit si nu si-a pus oprelisti, chiar daca uneori subiectul dorintei avea un sot, care eventual se numea Llosa si care eventual era dispus sa-i arunce un pumn in figura pentru asta. Cand stii sa te bucuri, merita.
A dorit si nu si-a pus oprelisti, chiar daca uneori obiectul dorintei era inca o tigara, dupa cea stinsa cu putin inainte. Au trecut suficiente decenii de la prima incat sa merite.
A vazut lumea cu ochi rationali, de jurnalist, iar asta l-a ferit de extreme. Pentru ca anti-imperialismul l-a apropiat de Fidel, a fost catalogat drept “socialist”; eu cred ca a fost doar un liberal care putea fi prieten cu o legenda.
A cules realismul din jur si fanteziile din vise, le-a amestecat si ni le-a dat sa ne bucuram de ele. Asta ar trebui sa facem si de azi incolo.
Gabo. Gabriel.
Leave A Comment