Prin aprilie implineam un an fara televizor. Cel mai destept an din viata mea, clar. Prin primavara lui 2007 ajunsesem la o stare de nervi perpetua din cauza atator experti, incruntati de serviciu, analisti (cuvantul asta sigur nu are nici o legatura cu “anal”? ma indoiesc…), atoatecunoscatori, fosti securisti si lingai (eventual din pozitia spagat) de fosti securisti, popi adventisti transformati in inchizitori la comanda, nebuni care latra in spatele unor laptopuri, maimute cu decolteu adanc si neuroni putini, comentatori frustrati, scandalagii cu legitimatie de ziarist; din cauza stirilor cu idioti, a stiristilor pentru care orice geam spart e “breaking news”, a politicienilor plictisitori, mincinosi sau pur si simplu prosti. Si din cauza mea ca stateam si ma uitam la ei. Fuck off, idiots! Am aruncat telecomanda, mi-am desfiintat televizorul si am reinceput sa traiesc normal.

Am castigat peste 1.000 de ore de viata si cateva milioane de neuroni. Am putut sa ma ocup de lucruri pe care le tot amanasem din cauza lipsei de timp, sa citesc mai mult decat in ultimii 10 ani la un loc, sa dorm, sa ies in oras seara cu oameni alaturi de care imi place sa stau; chiar si blogul asta a putut sa apara tot pentru ca n-am mai pierdut timpul cu ochii in ecranul televizorului. N-am mai avut nevoie de Maalox.

Inaintea Campionatului European de fotbal de anul asta, prietenii m-au intrebat ce vreau de ziua mea. Aveam chef sa-mi schimb monitorul si, daca tot urmau niste meciuri la care as fi vrut sa ma uit, am “nominalizat” unul cu tuner TV incorporat. Aveam din nou televizor in casa. Groaznic! Evil! :))Fortunately, intre timp imi dezvoltasem deja reflexul de a ma ocupa de lucruri mai destepte. Dupa ce s-au terminat meciurile, zile in sir l-am lasat pe un canal de muzica. Apoi, timid, am incercat putin Discovery, un pic de National Geographic si cateva umbre de Eurosport (snooker & poker only). Rarissim, ca sa nu ma duc la birou complet aerian, 5 minute de stiri. Mai mult de atat dauneaza. Grav. Mult mai grav decat tigarile, desi unii incearca sa ne spuna ca e invers. Niste tristi.

Zapping-ul intre cele 3-4 canale la care ma uit face, inevitabil, ca pe ecran sa apara secunde de junk. Le folosesc pe post de fragmente distractive, chiar daca mi-e jena sa fiu coleg de breasla cu tot felul de indivizi care exprima ineptii – indiferent daca o fac la comanda, din interes sau pur si simplu din prostie.

Privitul la televizor ore in sir (mai ales la canalele romanesti) nu imbecilizeaza: trebuie sa fii deja imbecil ca sa faci asta. Sorry, am iesit din target! :))