Inchise ochii si o privi asa cum o aflase candva, cand una dintre batalii il transformase in cuceritorul acelor ziduri. Turnurile cresteau drepte, aproape trufase, de parca ar fi stiut ca daca intr-o zi ar fi incetat sa sprijine cerul, soarele s-ar fi prabusit si l-ar fi ars pana la nefiinta pe cel care isi intinsese ostirea (toata - o singura rasuflare, o singura privire, un singur pas) la umbra lor. Intocmai cum steagul verde ii chema de veacuri pe credinciosi, vitraliile - la fel de verzi - aruncau asupra lui chemarea la supunere intru stapanire. Fusese un cuceritor bun, [...]

Pierduse din amintire momentul in care ajunsese sus, in varful dunei; il lasase sa alunece in trecut si sa ia cu el povara intelegerii ca acel “sus”, de fapt, nu exista: era la fel de “sus” cum ar fi putut fi “jos” sau “oriunde” sau “nicaieri”. Pretutindeni in jur se intindeau aceleasi forme repetate fara oprire, aceleasi urcusuri si coborasuri care se contopeau pana la confuzie intr-un ocean impietrit. Sub linistea care acoperea totul ca o materie solida, se intinse pe muchia blanda a dunei, fara simturi, suspendat in afara timpului si in afara cuvintelor, ascunzandu-si umbra. Iar atunci oceanul [...]