Ca o prima concluzie de ansamblu, Norvegia este cea mai scumpa tara dintre cele 10 prin care am trecut – atat (sau mai ales!) in privinta motorinei (preturi de pana la 1.88 euro/litru), cat si in ceea ce priveste hotelurile, restaurantele sau magazinele. Pe locul doi se afla Suedia, urmata de Danemarca. Cea mai ieftina motorina am gasit-o in Luxembourg (1.25 euro). In celelalte tari, preturile erau relativ similare (1.46 – 1.54 euro/litru).

Tot in Norvegia sunt si cele mai neplacute restrictii rutiere: limita de viteza pe autostrazi (putine, de altfel) e de 80 km/h, la fel ca pe orice alt drum in afara localitatilor. Tara e impanzita de camere radar, iar sanctiunile sunt extrem de dure – mergand pana la arest pentru depasirea vitezei maxime cu peste 30 km/h. Daca descoperi un bastinas care merge mai repede decat ceilalti, urmeaza-l: e o raritate pe care nu trebuie s-o scapi, mai ales ca probabil stie mai bine decat tine care sunt portiunile pe care se poate merge cu viteza fara riscuri. In Suedia, limita de viteza pe autostrazi e de 110 km/h. Sunt, de asemenea, multe camere, dar depasirea vitezei cu pana la 10 km/h e practicata constant (deci, acceptata si de politie).

Foarte multe radare fixe si in Elvetia. In Luxembourg, imediat dupa granita, a fost singurul loc in care am vazut radare mobile. Erau pregatite pentru cei care veneau din Germania si uitau ca au iesit din tara in care nu exista limita maxima de viteza pe autostrazi…

Taxe de autostrada

In Elvetia exista un singur tip de vigneta, pe un an – costa 26.50 euro. In Austria si Cehia exista, de asemenea, vignete (aproximativ 7.5 euro fiecare pentru perioadele minime), in rest autostrazile sunt gratuite. In Norvegia se platesc, insa, tunelurile (exista bariere la iesire – costa cam 3 euro fiecare), precum si intrarea in Oslo. Nu mi-am dat, totusi, seama daca si masinile straine platesc intrarea in capitala: o camera inregistreaza numarul de inregistrare al masinii, iar nota de plata ii este trimisa acasa proprietarului; nu stiu insa, daca factura pentru cei 3 euro e trimisa si in alta tara. Eu presupun ca nu (avand in vedere valoarea taxei), dar o sa fiu convins daca n-o sa primesc acasa intr-o jumatate de an nici o instiintare de plata in norvegiana :).

In Danemarca se platesc cele doua poduri mari (Storebaetsbroen, intre continent si insula Sjaelland) si Oresund (intre Copenhaga si Malmo, Suedia). Traversarea fiecaruia dintre ele costa cam 36 de euro.

Hoteluri

Toate au fost de 3 stele, astfel incat comparatia e relevanta. Cel mai frumos mi s-a parut cel din Stiklestad (care se cheama chiar asa – Stiklestad Hotell); oarecum paradoxal, avand in vedere ca e vorba de o comuna cu o populatie de vreo 700 de locuitori. Construit in cadrul unui fel de complex cultural, hotelul e semicircular, camerele fiind plasate pe arcul exterior; prima parte a holului e, de fapt, o expozitie de pictura, care continua cu un fel de lounge-biblioteca, apoi cu un spatiu folosit ca restaurant. Camere mari, curate, frumos amenajate, internet wifi gratuit, parcare gratuita.

Pe locul al doilea in preferintele mele a fost cel din Koln (Karsten), mai ales datorita proprietarilor – foarte simpatici. In plus, are o curte interioara pregatita pentru “barbecue party” (fie cu Horst si Anne ca MCs, fie organizat in “regie proprie”) si… camere pentru fumatori :) (chiar daca la etajul 3, fara lift); internetul wifi si parcarea sunt, de asemenea, gratuite. E foarte aproape de aeroport (pana in oras, cu masina, faci 15 minute), iar pretul este exagerat de mic: 54 euro/noapte.

Extrem de putin am platit si in Hamburg, la un hotel (meinHotel) plasat tot aproape de aeroport (care e in oras, de altfel) – dar si de o statie de metrou (deosebit de util, pentru a nu-ti mai bate capul cu parcarea prin centru) – intr-o zona de vile foarte linistita. La fel, camere rezonabil de mari, foarte curate, internet si parcare free. Plus un personal foarte amabil.

In Praga am gasit, de asemenea, un loc interesant (Denisa) – fiind  vorba, de fapt, de o scara de bloc transformata in intregime in hotel (motiv pentru care si camerele erau destul de mari). Curat, bine dotat, cu internet gratuit. Parcarea ar fi singura problema, dar am putut lasa masina aproape doua zile pe bulevardul din apropiere fara probleme.

In Naumburg, desi nu i-as da chiar 3 stele din cauza aspectului mai “batranesc”, hotelul (TIP TOP) are un mare plus din partea mea pentru intelegerea de care au dat dovada proprietarii fata de un om care ajungea foarte tarziu in camera si se trezea foarte greu: am putut sa iau micul dejun si la ora 12 :). Also, free parking. Internetul m-a costat cam 10 euro/zi.

O bila gri pentru hotelul Ibis Adliswill din Zurich (din cauza ca mi s-a parut cam vechi – ar trebui renovat, dupa parerea mea) si inca una pentru Scandic Hvidovre Copenhaga (pentru prosoapele cu pete de rugina; in plus, e si departe de oras).

Despre hotelul din Berlin (Modena) nu stiu ce sa zic, din cauza ca are o atmosfera atat de “burgheza” incat m-a bulversat un pic; e, de fapt, o pensiune care ocupa un apartament imens dintr-o cladire (foarte frumoasa) de pe langa Kufurstendam. Micul dejun se ia in sufragerie, esti servit la masa, mobila e de inceput de secol XX, se vorbeste aproape in soapta, se tine corect furculita in mana, toata lumea pare un fel de mare familie de inceput de secol XX. Interesant, dar ciudat. Internetul e gratuit, parcarea se face insa pe strada – unde e gratuita pe timpul noptii, dar trebuie platita dupa ora 9 dimineata.

Celelalte hoteluri au fost “clasice”, fara mentiuni in plus sau in minus.

Orase

Desi poate parea paradoxal, cel mai mult mi-au placut orasele din Germania. Reconstruite cu cap dupa razboi, au bulevarde largi, multe parcuri, cladiri bine intretinute si un aer “deschis”. N-as sti sa le pun intr-o ordine pe cele 3 pe care le-am vizitat. Probabil Berlinul ar fi, totusi, primul. Hamburg si Koln raman, insa, la egalitate – mai ales ca in al doilea am prins o vreme nashpa, care l-a facut mai putin atragator poate pe nedrept.

Luxembourg e urmatorul oras in lista preferintelor: cosmopolit, plin de tineri, cu zone bine delimitate – cea istorica, cea de afaceri, cea de restaurante si cafenele. Curat si friendly.

Viena ocupa abia locul urmator pentru ca, desi centrul e superb, nu mi se pare un oras suficient de vesel. In plus, are stradute mici care obisnuiesc sa ma enerveze. Cam tot pe acelasi loc se afla si Praga; aici, insa, nu stradutele din restul orasului sunt problema, ci blocurile (mai frumoase decat in Bucuresti, dar tot comuniste).

Bratislava e un fel de Sibiu ceva mai putin renovat.

Iar orasele nordice sunt, in general, anoste. In cazul lor, insa, marea, muntii, padurile, ghetarii, lacurile si fiordurile din restul teriroriului echilibreaza imaginea.

Luna viitoare apar si fotografiile pe gabrielbutnaru.ro.