Cum ziceam: stiu ca titlul deja contine o prostie, da’ daca asa am intitulat povestea asta de la inceput, asa ramane. La urma-urmei, italienii sunt aproape la fel de plini de “balcanisme” ca si balcanicii: s-ar potrivi perfect in regiunea asta. Doar aroganta ii diferentiaza si ii plaseaza mai aproape de – sa dam un exemplu la intamplare, nu? – francezi.

In Italia n-am program turistic, n-am nici macar fixata o zi clara de plecare. Am vazut cam tot ce era de vazut pe-aici prin nord, asa ca mai fac doar iesiri scurte, ca sa nu amortesc. In rest, tot dau refresh pe un site care imi arata prognoza meteo detaliata pentru zona Pasului Stelvio, asteptand sa apara soarele. Pasul asta urca pana pe la 2700 m, motiv pentru care pe acolo vremea se schimba mai des si mai in rau decat la poalele Alpilor (nu ca aici ar fi extraordinar de frumoasa – ploua aproape zilnic, motiv pentru care am si renuntat la ideea de a merge intr-o zi pana la Cinque Terre). Iar daca nu prind vreme frumoasa pe soseaua aia, degeaba ma duc. Acum doi ani, cand am mai incercat o data s-o iau pe acolo venind dinspre nord, a trebuit sa renunt dupa mai putin de o ora din cauza unei furtuni care scosese toata politia austriaca pe strazi ca sa ma avertizeze ca au mai cazut niste bolovani de pe versanti.

Ziceam ca putine sunt orasele din nordul Italiei care mi-au scapat pana acum. Pe de alta parte, avem o lema care spune ca si daca iti petreci toata viata vizitand tara asta, tot mai ai ceva de vazut: in fiecare oras, orasel, sat si satuc gasesti cate o ruina, o biserica veche, un palat, un castelas, o maslina, o scobitoare, o atentie. Drept urmare, intr-o zi dau o fuga pana la Ferrara. Un oras frumusel, cu un centru vechi larg si bogat, ca nu degeaba a fost mare ducat pe vremuri. Si, mai ales, pustiu duminica dupa-amiaza, adica fix cum imi place mie. Ba chiar unele stradute aflate mai la “periferia centrului”, ca sa zic asa, sunt atat de pustii incat, combinat cu vechimea cladirilor, iti dau senzatia ca n-ar fi prudent sa te plimbi pe acolo dupa ce se insereaza.

O alta zi e destinata Parcului Natural Lessinia, care-i undeva la vreo 40 km nord de Verona si unde-s niste coclauri perfecti pentru o plimbare relaxa